1. [MDA2] secerățică sf [At: PAMFILE, A. R. 123 / Pl: ~ici / E: seceră + -țică] 1-2 (Reg; șhp) Seceră (1) (mică) Si: (reg) secerățea (1-2), (pop) secerea (1-2), (reg) secerică (1-2), seceriță (1-2), (pop) seceruică (1-2).
2. [DLRLC] SECERĂȚICĂ, secerățele, s. f. 1. Seceră (mică). Și făcură nouă secerățele Cu mănunchi de floricele. PAMFILE, A. R. 123. 2. Femeie care seceră; secerătoare. (Cu pronunțare regională) C-or curge săcerătorii Ca norii Și săcerățelele Ca stelele. MAT. FOLK. 1470.
3. [DLRM] SECERĂȚICĂ, secerățele, s. f. 1. Seceră (mică). 2. Femeie care seceră. – Din seceră + suf. -ățică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL