Definiție și ce înseamnă secăturlâc

1. [MDA2] secăturlâc sns [At: IORDAN, L. R. A. 190 / E: secătură + -lâc] (Rar; csc) Mulțime de secături (11).

2. [DAR] secăturlâc s.n. sg. (înv.; cu sens colectiv) mulțime de secături.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DAR] secăroș, -oasă, adj. (înv. și reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut […]
1. [MDA2] secăruică sf [At: H I, 19 / Pl: ? / E: secară + […]
1. [MDA2] secărăți vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: ~ța, săc~ța / Pzi: […]
1. [MDA2] săcărăța v vz secărăți 2. [MDA2] secărăța v vz secărăți 3. [MDA2] secărăți […]
1. [MDA2] secărățit sn [At: PAMFILE, A. R. 112 / Pl: ~uri / E: secărăți] […]
1. [MDA2] secătos, ~oasă a [At: GL. OLT. / V: săc~ / Pl: ~oși, ~oase […]
1. [DEX '09] SECĂTUIRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] secăturică sf [At: PANN, Ș. II, 47/2 / Pl: ~rele / E: secătură […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro