1. [DEX '09] SECĂTUIRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei. – V. secătui.
2. [MDA2] secătuire sf [At: CIHAC, I, 252 / Pl: ~ri / E: secătui] 1-7 (Rar) Secare1 (1-3, 10-13). 8 (Fig) Rămânere fără (nici un fel de) mijloace materiale, bogății naturale etc. 9 Consumare (aproape) totală a mijloacelor materiale, a bogățiilor naturale etc. Si: sleire, stoarcere, sugere, istovire, vlăguire, zdrobire, (rar) secare1 (9). 10 (Spc) Epuizare (în cea mai mare parte sau totală) a rezervelor de substanțe minerale dintr-un zăcământ. 11 (Spc) Transformare a unui teren agricol fertil într-unul nefertil sau puțin fertil (prin exploatarea lui nerațională).
3. [DLRLC] SECĂTUIRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei.
4. [DEX '09] SECĂTUI, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui.
5. [MDA2] săcătui v vz secătui
6. [MDA2] secătui vtf [At: CIHAC, I, 252 / V: (reg) săc~ / Pzi: ~esc / E: secat2 + -ui] 1 vtf (Rar; c. i. râuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor, bălți, lacuri, fântâni etc.) A seca2 (1). 2 vrp (Rar; spc) A deseca (1). 3 vt (Rar; pgn; c. i. recipiente sau echivalente ale acestora) A goli (5). 4 vt (Rar; pex; c. i. oasele, membrele corpului omenesc) A face să rămână fără mușchi. 5-6 vt (Fig; c. i. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A seca2 (6-7). 7-8 vi (Rar; d. râuri, izvoare etc. sau d. cursurile, albiile lor, d. bălți, lacuri, fântâni etc. sau d. apele acestora) A seca2 (12-13). 9-10 vi (Rar; d. plante, vegetație, d. fructe sau semințe) A seca2 (17-18). 11 vtf (Fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A face să rămână fără (aproape) nimic. 12 vt (C. i. mijloace materiale, în special financiare, bogății naturale etc.) A consuma (aproape) tot Si: a slei, a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca2 (8), (îrg) a scurge. 13 vtf (Spc; c. i. rezerve de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A epuiza (în cea mai mare parte sau total). 14 vi (Rar; spc; d. rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A se termina. 15 vtf (Spc; c. i. terenuri, suprafețe agricole etc.) A face sa devină neroditor, nefertil, sărac (prin exploatare nerațională) Si: a sărăci. 16 vt (Rar; pex) A seca2 (9).
7. [DLRLC] SECĂTUI, secătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de avere, de putere etc.; a slei, a vlăgui, a istovi, a epuiza. (Fig.) Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită. BART, S. M. 46. ♦ A face să devină neproductiv; a sărăci. Arendașii... secătuiau pămîntul, părăgineau acareturile. SANDU-ALDEA, U. P. 146. 2. A epuiza rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcămînt sau dintr-un cîmp de mină.
8. [Șăineanu, ed. VI] secătuì v. Mold. a seca de puteri, a slei.
9. [Scriban] săcătuĭésc v. secătuĭesc.
10. [Scriban] secătuĭésc v. tr. (d. sec, secat, ca păcătuĭesc d. păcat). Storc de puterĭ, sleĭesc, sfîrșesc: ogor secătuit. – Est. Pop. săc-.
11. [DOOM 3] secătuire s. f., g.-d. art. secătuirii; pl. secătuiri
12. [DOOM 2] secătuire s. f., g.-d. art. secătuirii; pl. secătuiri
13. [DOOM 3] secătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. secătuiesc, 3 sg. secătuiește, imperf. 1 secătuiam; conj. prez. 1 sg. să secătuiesc, 3 să secătuiască
14. [DOOM 2] secătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. secătuiesc, imperf. 3 sg. secătuia; conj. prez. 3 să secătuiască
15. [MDO] secătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. secătuiesc, conj. secătuiască)
16. [IVO-III] secătuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL