1. [MDA2] secățiv, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) săc~ / Pl: ~i, ~e / E: ctm sec și uscățiv] 1 (Îdt; d. sol, locuri, terenuri etc.) Sec (1). 2 (Îrg; d. oameni) Uscățiv. 3 (Îvr; d. carne) Macru (1). 4 (D. sunete, zgomote, voce etc.) Sec (76).
2. [Scriban] secățív, -ă adj. (d. sec, secat, după uscățiv). Rar. Uscățiv, slab.
3. [MDA2] săcățiv, ~ă a vz secățiv
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL