1. [MDA2] sebastocrator sm [At: XENOPOL, I. R. II, 218 / Pl: ~i / E: ngr σεβαστοκρατωρ] Titlu bizantin care urma după cel de împărat, dat, de obicei, persoanelor care făceau parte din familia domnitoare.
2. [MDA2] sevastocrator[1] sm vz sebastocrator
3. [DAR] sebastocrator, sebastocratori, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; august.
4. [DAR] sevastocrator, sevastocratori, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; sebastocrator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL