1. [Șăineanu, ed. VI] Scylla f. V. Carybda.
2. [Mitologic] Scylla 1. Fiica lui Nisus, regele Megarei. Cînd Minos a venit cu război împotriva lui Nisus, Scylla și-a trădat tatăl (tăindu-i din cap firul de aur care-l făcea de neînvins) de dragul frumosului străin și în schimbul făgăduielii acestuia că o va lua în căsătorie. Scîrbit de trădarea ei, Minos însă a ucis-o. 2. Întruchipare monstruoasă, cu înfățișare de femeie și cu partea de jos a corpului formată din mai mulți cîini, zămislită de Phorcys și de Ceto (după o versiune, după o alta de către Typhon și Echidna). Înainte de a deveni temutul monstru marin care nimicea corăbiile și-i înghițea pe corăbierii care se aventurau în strîmtoarea Messinei, Scylla fusese o fecioară iubită de Glaucus. Trezind gelozia și mînia Circei, ea a fost metamorfozată de puternica vrăjitoare într-un monstru marin, care străjuia alături de Charybdis trecătoarea îngustă ce despărțea Italia de Sicilia. Scylla a fost ucisă de Heracles, drept pedeapsă pentru că a furat o parte din boii lui Geryon, cînd eroul îi mîna spre casă (v. și Heracles).
3. [DE] SCYLLA și CHARYBDA (în mitologia greacă), doi monștri marini, reprezentând o stâncă și o vâltoare, menționați în „Odiseea” lui Homer. Străjuiau un loc de trecere primejdios, identificat ulterior cu str. Messina. „A fi între S. și C.” înseamnă a nimeri simultan între două pericole.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL