1. [Șăineanu, ed. VI] Scutari n. 1. sau Școdra, oras în Albania; pe lacul cu acelaș nume: 36.000 loc.; 2. sau Iskiudar, oraș în Turcia pe Bosfor, față în față cu Constantinopole: 70.000 loc. Situațiune admirabilă, moschei frumoase, grădini superbe.
2. [MDA2] scutar2 sm [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 87 / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat scutarius] 1-8 (Înv) Scutier (1-8). 9 (Rar) Slujitor bisericesc care poartă prapurii.
3. [MDA2] scutar1 sm [At: CIHAC, II, 335 / V: (îvr) ~tieriu / Pl: ~i / E: slv скооутарь] 1 Cioban care îndeplinește diverse sarcini în administrarea, conducerea etc. unei stâni Si: (înv) scutaș. 2 (Îrg) Stăpân (1). 3 (Reg) Cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4 (Reg) Persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.
4. [MDA2] scutariu sm vz scutar2
5. [MDA2] scutieriu sm vz scutar1
6. [DLRLC] SCUTAR,2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele. M. I. CARAGIALE, C. 156.
7. [DLRLC] SCUTAR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrația stînei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.
8. [DLRM] SCUTAR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrarea stînei; căpetenia ciobanilor. – Slav (v. sl. skotarĩ).
9. [DLRM] SCUTAR2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. – Lat. lit. scutarus.
10. [Șăineanu, ed. VI] scutar m. ciobanul care conduce stâna: cârligu-i de scutar POP. [Slav. SKOTARĬ, cioban (din SKOTŬ, vită)].
11. [Scriban] scutár m. (vsl. skotarĭ, proprietar de turmă, d. skotŭ, vită, care vine d. got. skatis, vită, avere, banĭ, germ. schatz, comoară. D. rom. vine mgr. skutários, ngr. skutéris, alb. skotér. Cu lat scutarius, scutier, n’are legătură). Vechil (intendent) saŭ șef de tîrle care îngrijește de hrana și îmbrăcămintea cĭobanilor și ține socotelile și dă samă stăpînuluĭ luĭ. V. strungar 1 și bacĭ.
12. [DER] scutar (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι.
13. [DE] SCUTARI v. Shkodër.
14. [DE] SHKODER (SHKODRA sau SCUTARI), oraș în NV Albaniei, situat în apropierea țărmului SE al lacului cu același nume, între râurile Buenë la V și Drin la E; centrul ad-tiv al districtului omonim; 82,4 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. metalurgiei neferoase (sârmă de cupru), mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului (mobilă) și a tutunului, sticlăriei, textilă, pielăriei și încălțămintei, cosmeticii (săpun) și alim. (ulei de măsline, conserve de pește ș.a.). Piață pentru cereale, tutun, fructe, struguri, animale, lână ș.a. Fortăreața Rozafat, ridicată de venețieni în sec. 15; catedrală romano-catolică; moschee. Fundat de traci; a fost capitala Iliriei în milen. I î. Hr., cu numele Scodra, și apoi colonie romană (c. 168 î. Hr.). Stăpânit de venețieni (1396-1479), turci (1479-1913) și de austrieci (1916-1921).
15. [DAR] scutar2, scutari, s.m. 1. (înv.) scutier. 2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii.
16. [DAR] scutar1, scutari, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș. 2. (înv. și reg.) stăpân. 3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL