1. [DEX '09] SCURTICEL, -EA, -ICĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.
2. [MDA2] scurticel, ~ea [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 141v/25 / Pl: ~ei, ~'ele / E: scurt + -icel] (Șhp) 1-2 (Indică dimensiunea; îoc lunguț) Care este (cam) scurt (1) Si: scurticică (1-2), scurtuț (1-2), (îvr) scurtișor (1-2). 3-4 (Îoc înăltuț) Care este cam scurt (10) Si: scurticică (3-4), scurtuț (3-4), (îrg) scundicel (3-4), scunducel (3-4), (reg) scurtișor (3-4), scunduț (3-4). 5-6 (D. drumuri, distanțe, proximitate în spațiu etc.) Care este cam scurt (13) Si: scurticică (5-6), scurtuț (5-6), (reg) scurtișor (5-6). 7-8 (D. opere literare sau științifice, texte, formulări scrise, formulări orale etc. sau d. părți ale lor) Care este (cam) scurt (26) Si: scurticică (7-8), scurtuț (7-8), (reg) scurtișor (7-8). 9-10 (Indică durata; d. timp sau alte noțiuni temporale; pex; d. viață, stări afective, acțiuni, zgomote etc. a căror desfășurare este considerată din perspectiva duratei lor) Care este cam scurt (41) Si: scurticică (9-10), scurtuț (9-10), (reg) scurtișor (9-10).
3. [DLRLC] SCURTICEL, -EA, -ICĂ, scurticei, -le, adj. Diminutiv al lui scurt. Rochia scurticică, maică. DELAVRANCEA, O. II 311. Frunză verde stejărel, Drag mi-i omul scurticel. SEVASTOS, C. 159. Pințele cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange care, cînd umblă, se saltă ca lăcustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185.
4. [DOOM 3] !scurticel adj. m., pl. scurticei; f. scurticică, pl. scurticele
5. [DOOM 2] scurticel adj. m., pl. scurticei; f. scurticea/scurticică, pl. scurticele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL