1. [DEX '09] SCURSURĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.
2. [MDA2] scursură sf [At: (a. 1667) URICARIUL, XXV, 67 / V: (reg) scor~ / Pl: ~ri / E: scurs1 + -ură] 1 (Înv) Scurgere (1). 2 (Ccr) Scursoare (2). 3 (Reg) Grăsime care se scurge din cașul curățat de zer1. 4 (Înv) Secreție (1). 5 (Pex) Secreție (4). 6 (Spc) Puroi2 (1). 7 (Înv) Leucoree. 8 Blenoragie (1). 9 (Înv, șîs ~ fără sânge) Diaree (1). 10 (Îrg; îs) ~ cu sânge Dizenterie (1). 11 (Reg; ccr) Scurgere (14). 12 (Reg) Loc pe unde se scurge zeama din tescovină. 13-14 (Fig) Scursoare (13-14). 15-18 (Reg) Scursoare (15-18). 19-20 (Reg) (Loc de) vărsare a unei ape curgătoare. 21 (Reg) Cumpăna apelor. 22 Obcină (1). 23 Vârf de deal abrupt Si: curmătură. 24 (Reg) Prăpastie (1). 25 Rămășiță de la împărțirea pământurilor de pe lângă ape. 26 (Reg) Scadență a birului. 27 (Îrg) Bucată de aluat scursă din pâine crăpată, care se coace puțin mai târziu. 28 (Reg; lpl) Borhot (1). 29 (Reg) Grohotiș (1).
3. [DLRLC] SCURSURĂ, scursuri, s. f. 1. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș, vale; scursoare. V. albie. De la Sălătruc... o luăm oblu pe cărări de codru și pe scursuri de puhoaie, peste culmea Comarnicului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Din Oituz hotarul suie pe zare muntele Runcul-alb pînă în vîrf și de aici trece în muntele Coarnele și coboară pe o scursură de apă. I. IONESCU, P. 13. Așezat-o Costea stîna, Pe movila Cu scursura. TEODORESCU, P. P. 509. 2. Apă sau alt lichid care se scurge dintr-un loc; scursoare. 3. Fig. (Cu sens colectiv) Individ aparținînd celei mai rele categorii sociale; om de nimic. Rămas singur la debarcader, Ponici își măsura noii mușterii... Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132.
4. [Scriban] scursúră f., pl. ĭ. Apă care s’a scurs. Locu pe unde se scurg apele.
5. [DOOM 3] scursură (pop.) s. f., g.-d. art. scursurii; pl. scursuri
6. [DOOM 2] scursură (pop.) s. f., g.-d. art. scursurii; pl. scursuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL