1. [DEX '09] SCURMĂTOR, -OARE, scurmători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scurmă, care scormonește. – Scurma + suf. -ător.
2. [MDA2] scurmător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: scurma + -ător] 1-4 smf, a (Animal) scormonitor (2, 4). 5 smf (Rar) Persoană care caută în gunoaie resturi de alimente sau alte obiecte valorificabile. 6 a (Fig; rar; d. ochi) Scrutător (1).
3. [DLRLC] SCURMĂTOR, -OARE, scurmători, -oare, adj. Care sapă, scurmă, scormonește. Ici... Dobitoace scurmătoare își sapă pe-n pămînt case. CONACHI, P. 298. ◊ (Substantivat) Scurmătorii de gunoaie... privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12.
4. [DOOM 3] scurmător adj. m., pl. scurmători; f. sg. și pl. scurmătoare
5. [DOOM 2] scurmător adj. m., pl. scurmători; f. sg. și pl. scurmătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL