1. [DEX '09] SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.
2. [MDA2] scund, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 9v/14 / Pl: ~nzi, ~e / E: slv скѫдъ] 1 (Îoc înalt) Care are o înălțime sub cea obișnuită Si: mărunt, mic, scurt (10), jos, (îvp) puțin, (reg) picinog. 2 (Nob; d. ape) De mică adâncime.
3. [DLRLC] SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. Mic de stat; scurt, mărunt. Cum ocoleam gospodăria mănăstioarei... zărirăm... o femeie scundă. SADOVEANU, O. VII 267. Înaintă, legănîndu-și trupul scund și vîrtos. C. PETRESCU, C. V. 186. E cu vreo două degete mai scund ca dînsa. REBREANU, I. 85. ♦ (Despre construcții și elemente ale construcțiilor) Puțin înalt, puțin ridicat de la pămînt; jos. Se așeză pe gardul scund. DUMITRIU, N. 64. Pe ușa scundă... a ieșit un om mărunt. SADOVEANU, A. L. 14. Din cînd în cînd auzi cîte un strop picurînd din tavanul scund. VLAHUȚĂ, R. P. 103.
4. [Șăineanu, ed. VI] scund a. 1. mic de stat: om scund; 2. plecat în jos: casă scundă. [Slav. SKODŬ, sărac, nevoiaș].
5. [Scriban] scund, -ă adj. (vsl. scondŭ, sărac, nevoĭaș, scurt; rus. skúdnyĭ, nevoĭaș). Vest. Scurt, nu înalt: om scund. Jos, umil: casă scundă.
6. [DOOM 3] scund adj. m., pl. scunzi; f. scundă, pl. scunde
7. [DOOM 2] scund adj. m., pl. scunzi; f. scundă, pl. scunde
8. [DER] scund (-dă), adj. Mărunt, de înălțime redusă. Sl. skądŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). – Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (înv., mărunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a tăia).
9. [DE] SCUNDU, com. în jud. Vâlcea, situată în SE piem. Oltețului; 2.240 loc. (2005). Viticultură. Biserica Sf. Nicolae (1870), în satul Avrămești.
10. [Argou] OM SCUND chiștoc, juma’ de buletin, juma’ de metru și o flegmă, năpârstoc, pișpirică, tabadură, tăbâltoc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL