Definiție și ce înseamnă scumpie

1. [DEX '09] SCUMPIE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se folosesc în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. și: scumpie] – Din pol. skapia.

2. [MDA2] scumpie1 [At: COD. TOD. 226 / V: (îvr) scupie / Pl: ~ii / E: scump + -ie] 1 sf (Înv) Zgârcenie. 2-3 sf (Înv) Scumpete (7-8). 4 sf (Înv) Bogăție (1). 5 a (Într-o poezie populară; pbl din necesități prozodice) Mândru.

3. [MDA2] scumpie2 sf [At: COTEANU, PL. 18 / V: (înv) scopie, (reg) ~ic sm, ~ilă, ~in sm, ~ină, ~iu[1] sm, ~prină, scunpie, sclum~ / Pl: ~ii / E: pn skapia] (Bot) 1 Arbust înalt până la 5 m, cu frunzele eliptice sau obovate și cu flori mici galbene-verzui în panicule mari, a cărui coajă și ale cărui frunze sunt folosite în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară pentru proprietățile lor antiseptice și astringente Si: (reg) liliac, oțetar, rui4 (Cotinus coggygria). 2 Coaja sau frunzele scumpiei (1). 3 (Îrg) Oțetar3 (Rhus typhina). 4 (Îrg) Liliac (Syringa vulgaris). 5 (Reg; îc) ~ altoită Liliac franțuzesc (Syringa persica). 6 (Trs) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 7 (Reg; îf scumpină) Lămâiță (Philadelphus coronarius).

4. [DEX '98] SCUMPIE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. și: scumpie] – Din pol. skapia.

5. [DLRLC] SCUMPIE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui scoarță și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie (Rhus Cotinus). Din țară se întrebuințează la toate colorile... scumpia sau frunze de lemnul numit scumpia. I. IONESCU, M. 694. Capra face stricăciune scumpiei Și scumpia își răzbună cu pielea ei. PANN, P. V. II 51. ◊ Expr. Cînd voi secera scumpia = niciodată; la paștile-calului. 2. (Regional) Liliac1.

6. [Șăineanu, ed. VI] scumpie f. 1. arbust, cu florile verzi-gălbui, a cărui scoarță e întrebuințată la tăbăcitul pieilor (Rhus cotinus); 2. Tr. Bot. liliac. [Pol. SKÕPIE].

7. [Scriban] scumpíe f (pol. skapia pron. skompia [de unde și rut. rus. skompia], d. skap, pron. skomp, care e rom. scump, zgîrcit, avar, pin aluz. la astringența scoarțeĭ eĭ). Un frumos copăcel care crește pe dealurĭ petroase și a cărĭ coajă se întrebuințează la tăbăcit (rhus cótinus). Munt. Iron. Cînd oĭ secera scumpia, la anu cu brînză, la Paștele caluluĭ, la calendele greceștĭ, nicĭ-odată. Trans. vest. Liliac, melin (plantă); Rhus cótinus e originar din Asia Mică și a pătruns la noĭ din nord (Polonia, Rusia). În Munt. a apărut la 1676.

8. [MDA2] sclumpie sf vz scumpie2

9. [MDA2] scopie1 sf vz scumpie2

10. [MDA2] scumpic sm vz scumpie2

11. [MDA2] scumpilă sf vz scumpie2

12. [MDA2] scumpin sm vz scumpie2

13. [MDA2] scumpină sf vz scumpie2

14. [MDA2] scumpiu sm vz scumpie2

15. [MDA2] scumprină sf vz scumpie2

16. [MDA2] scunpie sf vz scumpie2

17. [MDA2] scupie sf vz scumpie1

18. [DOOM 3] scumpie s. f., art. scumpia, g.-d. art. scumpiei; pl. scumpii, art. scumpiile (desp. -pi-i-)

19. [DOOM 2] scumpie s. f., art. scumpia, g.-d. art. scumpiei; pl. scumpii, art. scumpiile

20. [DFL] COTINUS Mill., SCUMPIE, fam. Anaecirdiaceae. Gen originar din America de N, sudul Europei și Asia de mijloc.

21. [DRAM 2021] scumpíe, (scumptie), s.f. (bot.) Arbore cu flori verzi-gălbui, mirositoare; scumpete, scumpătate (Cotinus coggygria). ■ Coaja și frunzele se folosesc în vopsitorie. – Din pol. skapia (MDA).

22. [DRAM 2015] scumpie, (scumptie), s.f. – (bot.) Arbore cu flori verzi-gălbui, mirositoare; scumpete, scumpătate (Țiplea, 1906). Coaja și frunzele se folosesc în vopsitorie. ♦ (med. pop.) Proprietăți antiseptice și astringente (Rhus cotinus L.). – Din pol. skapia (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SCUIPĂTURĂ, scuipături, s. f. Scuipare; (concr.) scuipat (2). – Scuipa + suf. […]
1. [DEX '09] SCULAMENT, sculamente, s. n. (Med.; pop.) Blenoragie. – Din ngr. skulaménto. 2. […]
1. [MDA2] sculbuți vt [At: MAT. DIALECT. I, 215 / Pzi: ~țesc / E: nct] […]
1. [MDA2] sculeață sf [At: ALR II, 3535/76 / Pl: ~ețe / E: sculă + […]
1. [DEX '09] SCULER, sculeri, s. m. Muncitor care face sau repară scule (1). – […]
1. [DEX '09] SCULIȘOARĂ, sculișoare, s. f. Diminutiv al lui sculă (1). – Sculă + […]
1. [DEX '09] SCULIȘOR, sculișoare, s. n. Diminutiv al lui scul. – Scul + suf. […]
1. [CADE] SCULPSIT, presc. Sct. (lat.) = A sculptat. Se pune sub reproducerile de sculpturi: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro