1. [DEX '09] SCUMPĂTATE, (2) scumpătăți, s. f. (Rar) 1. Scumpete (1). 2. (La pl.) Lucruri de preț, scumpeturi. 3. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă. – Scump + suf. -ătate.
2. [MDA2] scumpătate sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / Pl: ~tăți și (rar) ~tățuri / E: scump + -ătate] (Îvp) 1 Zgârcenie. 2 Scrupulozitate (1), 3-6 Scumpete (4-5, 7, 11). 7 Bogăție (1). 8 Scumpire (1). 9 (De obicei precedat de pp „cu”) Scrupulozitate (1). 10 (De obicei precedat de pp „cu”) Exactitate (1). 11 (De obicei precedat de pp „cu”) Judecată. 12 (Înv; îlav) Cu ~ Cu plăcere.
3. [DLRLC] SCUMPĂTATE, scumpătăți, s. f. 1. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu mare grijă și exactitate, cu scrupulozitate, cu precizie. Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei. GALACTION, O. I 270. Presupun că originalul îl vei fi păstrat cu scumpătate. CARAGIALE, O. VII 207. Păstrase cu scumpătate constituția țării. BĂLCESCU, O. II 307. 2. (Mai ales la pl.) Lucru scump, prețios. Din bătrînele case... el își făcuse... îngrămădind... tot felul de scumpătăți rare, o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. 3. (Rar) Scumpete. – Pl. și: scumpătățuri (STĂNOIU, C. I. 128).
4. [Șăineanu, ed. VI] scumpătate f. 1. calitatea celor scumpe; 2. fig. scrupulozitate: a păstra cu scumpătate datinile străbune.
5. [Scriban] scumpătáte f., pl. ățĭ (d. scump, zgîrcit). Economic, cruțare: a cheltuĭ cu scumpătate ultimiĭ banĭ. Scrupulozitate: a păstra cu scumpătăte obiceiurile strămoșeștĭ. Pl. Lucrurĭ scumpe (mobile, alimente ș.a.): ziafet cu scumpătățĭ.
6. [DOOM 3] scumpătate (rar) s. f., g.-d. art. scumpătății; (lucruri) pl. scumpătăți
7. [DOOM 2] scumpătate (rar) s. f., g.-d. art. scumpătății; (lucruri) pl. scumpătăți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL