1. [Scriban] sculătoáre f., pl. orĭ și -túră f., pl. ĭ. Vechĭ. Sculare din morțĭ, înviere.
2. [MDA2] sculător, ~oare [At: PSALT. 30 / Pl: ~i, ~oare / E: scula + -ător] 1 a (Îvr) Care părăsește poziția orizontală (sau șezândă) pentru a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziție (relativ) verticală. 2 sm (Înv; Trs) Ceas deșteptător. 3 sf (Îvr) Înviere. 4 sf (Îvr; fig) Sculare (6). 5 sm (Înv) Inamic. 6 sf (Bot; reg) Gemănarița (Orchis papilonacea). 7 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis militaris). 8 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 9 sf (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 10 sf Poroinic (Orchis mascula). 11 sf (Bot; reg) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 12 sf (Bot; reg) Linariță (Linaria vulgaris). 13 sf (Bot; Ban) Vinariță (Aperula odorata). 14 sf (Bot; îc) ~oare-mare Mutulică (Scopolia carniolica).
3. [Argou] sculătoare, sculători s. f. femeie care obișnuiește să-și excite manual partenerul de sex.
4. [DAR] sculător, sculătoare, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL