1. [MDA2] sculățel, ~ea [At: CREANGĂ, O. 224 / Pl: ~ei, ~e / E: sculat + -el] (Reg) 1-2 smf, a (Cântec, melodie) care are ritm vioi. Si: (reg) sculățică (1-2) 3 a Indecent.
2. [DLRLC] SCULĂȚEL, -EA, sculăței, -le, adj. (Mold., despre cîntece) Care te face să te scoli la joc; săltăreț, vioi. Doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța... și alte cîntece sculățele ca aceste, de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82.
3. [DLRM] SCULĂȚEL, -EA, sculăței, -ele, adj. (Reg., despre cîntece, melodii) Săltăreț, vioi. – Din scula + suf. -ăț-el.
4. [Șăineanu, ed. VI] sculățel a. se zice de cântece la auzul cărora te scoli la joc: hori și alte cântece sculățele CR.
5. [Scriban] sculățél, -ícă adj. (d. sculat). Fam. Care te face să te scolĭ de pe caun și să dansezĭ: cîntec sculățel.
6. [DAR] sculățel, sculățea, sculățică, adj. (reg.) 1. (despre cântece, melodii) săltăreț, vioi. 2. indecent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL