1. [MDA2] șcuitură sf [At: CHEST. II, 246/313 / P: șcu-i~ / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Lemn în formă de prismă triunghiulară, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei.
2. [DAR] șcuitură, șcuituri, s.f. (reg.) lemn în formă de prismă triunghiulară, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL