1. [DEX '09] SCRUMIERĂ, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme și dimensiuni) în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile și chibriturile arse; scrumelniță. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -ieră (după fr. cendrier).
2. [MDA2] scrumieră sf [At: CARAGIALE, M. 313 / P: ~mi-e~ / Pl: ~re / E: scrum + -ieră cf fr cendrier] Recipient mic de diferite forme în care se scutură scrumul de țigară și se pun mucurile țigărilor arse și chibriturile arse Si: (rar) scrumelniță, scrumie, scuturătoare (7), cenușar, cenușieră, (reg) cenușerniță.
3. [DLRLC] SCRUMIERĂ, scrumiere, s. f. Mic obiect de sticlă, de porțelan sau de metal, în formă de castronaș sau de farfurioară, în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile, chibriturile arse etc. Paul trînti amărît o scrumieră în formă de gîndac mare de metal lăcuit roșu. CAMIL PETRESCU, N. 108. Chelnerul a cules ceștile de cafea; a curățit scrumiera. C. PETRESCU, A. 404. – Pronunțat: -mi-e-.
4. [Scriban] scrumélniță f., pl. e (d. scrum). Farfurioară de pus scrumu care se scutură de la țigară. – Și scrumieră (cu sufixu fr. -iere). V. cenușerniță.
5. [DOOM 3] scrumieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. scrumierei; pl. scrumiere
6. [DOOM 2] scrumieră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. scrumierei; pl. scrumiere
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL