1. [DEX '09] SCROMBĂI, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.
2. [MDA2] scrăbăi v vz scrombăi
3. [MDA2] scrombăi [At: CREANGĂ, O. 237 / V: ~răbăi / Pzi: ~esc / E: scroambă + -ăi] 1 vt ((Mol; c. i. încălțăminte) A scâlcia (2). 2 vi (Mol; d. încălțăminte veche și uzată) A face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3 vr (Reg) A se scoroji (1). 4 vr (Reg; d. zăpadă) A prinde la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) a (se) scrobi (4).
4. [DLRLC] SCROMBĂI, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A uza, a strica, a scîlcia (încălțămintea). După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme, umblînd toată ziua în podgheazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri... acuma ai vrea să-ți dau și banii înapoi, ori să-ți fac în loc altele nouă? CREANGĂ, A. 106.
5. [Șăineanu, ed. VI] scrombăì v. Mold. a bătători, a uza: ai scrombăit cioboatele pela jocuri CR. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] scrombăĭésc v. tr. (d. scroambă). Mold. Iron. Prefac în scroambe, stric purtînd prea mult: a scrobăĭ cĭobotele.
7. [DOOM 3] scrombăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiesc, 3 sg. scrombăiește, imperf. 1 scrombăiam; conj. prez. 1 sg. să scrombăiesc, 3 să scrombăiască
8. [DOOM 2] scrombăi (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiesc, imperf. 3 sg. scrombăia; conj. prez. 3 să scrombăiască
9. [DAR] scrombăi, scrombăiesc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL