1. [DEX '09] SCRIPET s. m. v. scripete.
2. [MDA2] scripet sn vz scripete
3. [DEX '09] SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.
4. [DEX '09] SCRIPETE, scripeți, s. m. Mecanism alcătuit dintr-o roată cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț ce rulează pe șanț; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care servește la ridicarea unor greutăți; muflă. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax și formând un bloc comun situat deasupra războiului de țesut. [Var.: (reg.) scripet s. m.] – Din bg. skripec.
5. [MDA2] chirigă sf [At: DA / Pl: ~igi / E: nct] (Reg) Scripete.
6. [MDA2] sclăpăț sm vz sclipeț1
7. [MDA2] sclefețcă sf vz scripete
8. [MDA2] sclefețcăr sn vz scripete
9. [MDA2] sclifeț s vz scripete
10. [MDA2] sclip3 sm vz scripete
11. [MDA2] sclipăt1 sm vz sclipeț1
12. [MDA2] sclipăț2 sm vz sclipet1
13. [MDA2] sclipăț1 sm vz sclipeț1
14. [MDA2] sclipet2 sm vz sclipeț1
15. [MDA2] sclipete sm vz scripete[1]
16. [MDA2] sclipeț3 sm vz scripete
17. [MDA2] sclipeț1 sm [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) ~pet (A și: ~pet), ~păt, ~păț, ~lăpăț, scripăt, scri~ / E: ns cf sclipi] (Bot) 1 (Mpl) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici galbene, întrebuințată în medicină, mai ales ca astringent Si: (reg) sclipeței, scrântitoare, strânsurea, cinci-degete, iarba-faptului (Potentilla ererta). 2 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care crește pe pășunile de munte (Potentilla aurera). 3 (Reg) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 (Reg) Roșuță (Anagallis caerulea). 5 (Îrg) Brânca-ursului (Heracleum sphondylium). 6 (Reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 7 (Trs) Vindecea (Betonica officinalis). 8 (Reg; lpl) Găinuși (Isopyrum thalictroides). 9 (Reg; lpl) Rocoțea (Stellaria graminea).
18. [MDA2] sclipeț2 sm vz sclepeț
19. [MDA2] sclipeță[1] sf vz scripete
20. [MDA2] sclipț sm vz scripete
21. [MDA2] screpț sm vz scripete
22. [MDA2] scrip sm vz scripete
23. [MDA2] scripăt s vz scripete
24. [MDA2] scripăț sm vz sclipeț1
25. [MDA2] scripcă2 sf vz scripete
26. [MDA2] scripete sm [At: PLEȘOIANU, T. II, 89/30 / V: scripet (Pl: scripete sn și scripeți sm) sn, (îrg) scripeț (Pl: scripeți sm și scripețe sn) smn, scripț (Pl: scripți sm și scripțuri sn) smn, (reg) scrip (Pl: scripi sm și scripuri sn) smn, ~păt s, ~pcă sf, ~piț s, ~piță sf, script (Pl: scripți sm și scripțuri, scripturi sn) smn, ~pte, ~pturi sfp, ~pță sf, ~pție sf, screpț, sclefețcă sf, sclefețcăr, sclifeț, sclip, sclipete, sclipeț, sclipeță (A: nct) sf, sclipț, slipeță (A: nct) sf, cripeț (A: nct), zgripț / Pl: ~eți, (reg) ~ezi sm și (îvr) ~ețe sn / E: ns cf slv скрипати, rs скрипетъ „a scârțâi”] 1 Mecanism alcătuit dintr-o roată cu șanț periferic care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui element flexibil (fir, cablu, lanț etc.) care se rulează pe șanț Si: (reg) scrivac (3). 2 (Pex) Dispozitiv bazat pe scripete (1), care servește la ridicarea unor greutăți Si: (reg) scrivac (4). 3 (Pan) Dispozitiv compus din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax, care formează un bloc comun situat deasupra războiului de țesut (manual), folosind la mișcarea ițelor. 4 (Reg; d. țesături; îla) În ~ Care a fost țesut în patru ițe, având o singură față. 5 (Reg; îe) A bate în ~eți A fi foarte supărat. 6 (Reg; îe) A sări în ~eți A sări de pe loc peste un obstacol ținând picioarele lipite. 7 (Atm; îvr) Articulație în formă de scripete (1). 8 (Reg; îf scripță) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 9 (Reg; îf scripți) Vârtej cu care se ridică piatra morii Si: (reg) scrivac (5). 10 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 11 (Reg; îf scripcă, scripte) Parte a fântânii cu ajutorul căreia se coboară și se ridică cele două găleți. 12 (Reg; îf scripăt, script, scripte) Parte a sucalei care transmite mișcarea circulară a roții la axul pe care se află mosorul Si: (reg) duriță, durigă, garigă, rotiță.
27. [MDA2] scripeț1 sm vz sclipeț1
28. [MDA2] scripeț2 smn vz scripete
29. [MDA2] scripiț s vz scripete
30. [MDA2] scripiță2 sf vz scripete
31. [MDA2] script1 sm vz scripete
32. [MDA2] scripte sm vz scripete
33. [MDA2] scripturi sfp vz scripete
34. [MDA2] scripț sm vz scripete
35. [MDA2] scripță sf vz scripete
36. [MDA2] scripție sf vz scripete
37. [MDA2] slipeță sf vz scripete
38. [MDA2] zgripț2 sm vz scripete
39. [CADE] ❍ ÎNCHEGĂȚICĂ (pl. -țele) sf. Bucov. 🌿 1 Mică plantă ierboasă, cu tulpina roșiatică întinsă pe pămînt, cu flori galbene (Potentilla rubens) ¶ 2 = SCLIPEȚ 1 ¶ 2 ~-DE-PRUND = CINCI-DEGETE [închegat].
40. [DEX '98] SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.
41. [DLRLC] SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu flori mici galbene; crește prin pășuni și prin pădurile de munte (Potentilla silvestris ). 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii sau, rar, albe; crește prin tufișuri, în locuri aride și pietroase (Teucrium Chamaedrys).
42. [DLRLC] SCRIPETE, scripeți, s. m. 1. Roată cu un mic șanț săpat în jurul ei, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț care rulează pe șanț. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite situate pe același ax și formînd un bloc comun așezat deasupra războiului de țesut. 2. Mufă (2). – Variantă: scripet (ARDELEANU, D. 249, ODOBESCU, S. I 342) s. m.
43. [Șăineanu, ed. VI] sclipeț m. Tr. Bot. 1. scânteuță; 2. scrintitoare. [Tras din sclipì].
44. [Șăineanu, ed. VI] scripete m. 1. rotilă de ridicat greutăți: cu scripeți se ridică bolovani sau bârne groase; 2. rotițe la stative spre ridicarea și lăsarea în jos a ițelor: 3. fig. pârghie: al minții scripet AL. [Cf. rus. SCRIPIETI, a scârțăi (s’a luat efectul pentru cauză)].
45. [Scriban] sclipéț m. (d. sclipesc). Trans. Maram. Numele unor plante: scînteiuța (primulacee) și scrîntitoarea. V. sclepț.
46. [Scriban] scrípete m., pl. țĭ, saŭ n., pl. tot ca sing. (bg. skripec [de unde s’a făcut rom. *scripeț, pl. scripețĭ, și apoĭ un sing. analogic scripete], d. skripĭy, scîrțîĭ, vsl. skripati, rus. skripĭetĭ, de unde vine și skripka, scripcă). Vest. Macara, rotiță pe care o învîrtește o sfoară saŭ o funie de care e legată o greutate, care funie, pin învîrtirea rotițeĭ, e ferită de roadere. – In est scripț, n pl. urĭ.
47. [DOOM 3] sclipeț s. m., pl. sclipeți
48. [DOOM 3] scripete s. m., art. scripetele; pl. scripeți
49. [DOOM 2] sclipeț (rar) s. m., pl. sclipeți
50. [DOOM 2] scripete s. m., pl. scripeți
51. [MDO] scripete
52. [IVO-III] scripete, -ți.
53. [DE] SCRÍPETE (< bg.) s. m. (TEHN.) Mecanism simplu al cărui organ principal este o roată prevăzută cu un canal periferic în care rulează un element flexibil (cablu, fir, lanț etc.), prin intermediul căruia este transmisă o forță. Este folosit fie pentru ridicat sau tras, fie pentru susținerea elementului flexibil (ex. s. de la funiculare). S. poate fi fix, în care caz forța de acționare este egală cu greutatea obiectului ridicat, sau mobil, în care caz forța de acționare este mai mică decât greutatea obiectului. V. și muflă, palan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL