Definiție și ce înseamnă scrâșnet

1. [DEX '09] SCRÂȘNET, scrâșnete, s. n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.). ♦ P. gener. Zgomot scârțâitor, strident; scârțâit. – Scrâșni + suf. -et.

2. [MDA2] scrâșnet sn [At: DOSOFTEI, V. S. Septembrie 31v/18 / V: (înv) scârș~ / Pl: ~e / E: scrâșni + -et] 1 Zgomot caracteristic provocat de strângerea maxilarelor și frecarea dinților de jos cu cei de sus ca efect al mâniei, al furiei, al durerii etc. Si: scrâșnire (1), (rar) scrâșneală, scrâșnitură (1), (îrg) scrâșcare (1), (înv) scrâșnit1 (1). 2 (Înv; fig; cu determinarea „dinților”) Suferință fizică (sau morală) foarte mare Si: (înv) scrâșnire (2), scrâșnit1 (2), scrâșcare (2). 3 (Pan) Zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut, produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor), prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc. Si: (rar; pex) scârțâit1 (1), scrâșnire (3), (rar) scrâșnit1 (3), scrâșnitură (2), scrișcat, scrâșcat, (nob) scrijelire (2).

3. [DEX '98] SCRÂȘNET, scrâșnete, s. n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.). ♦ P. gener. Zgomot scârțâitor, strident; scârțâit. – Scrâșni + suf. -et.

4. [MDA2] scârșnet sn vz scrâșnet

5. [DLRLC] SCRÎȘNET, scrîșnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic provocat de strîngerea și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mînie, de suferință etc.); scrîșnire. Auzea scrîșnetul măselelor. GALAN, Z. R. 184. El, c-un scrîșnet de mînie, palid prinde biciu-n mînă. IOSIF, PATR. 62. 2. Fig. Zgomot scîrțîitor; scîrțîit, hîrșîit. Tot mai apropiat s-auzea scrîșnetul tancurilor. CAMILAR, N. I 432. Tramvaiele duruiau goale, cu scrîșnet sinistru de fier. C. PETRESCU, C. V. 137. În scrîșnetul macaralelor de la vapoare... numai boii – victime nevinovate ale lăcomiei omenești, ședeau liniștiți. BART, S. M. 83.

6. [DOOM 3] scrâșnet s. n., pl. scrâșnete

7. [DOOM 2] scrâșnet s. n., pl. scrâșnete

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SCRÂNTIT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din […]
1. [DEX '09] SCRÂNTITOARE, scrântitori, s. f. Nume dat mai multor specii de plante din […]
1. [DEX '09] SCRÂNTITURĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, […]
1. [MDA2] scrântiță sf [At: CANDREA, F. 318 / V: ~rin~, sclin~ / Pl: ~țe […]
1. [MDA2] scrâșca vi [At: CUV. D. BĂTR. II, 346/8 / V: (înv) ~răș~, scârș~, […]
1. [MDA2] scrâșcanie sf [At: RUSSO, în DA / Pl: ? / E: scrâșca + […]
1. [MDA2] scrâșcare sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 58v/22 / V: ~răș~, ~âcic~ / […]
1. [MDA2] scrâșcat sn [At: IORGA, în SĂM. III, 323 / Pl: ~uri / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro