1. [DEX '09] SCRÂNTITURĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. -tură.
2. [MDA2] scrântitură sf [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~rin~, (reg) sclin~, sclân~, (îvr) schilen~ / Pl: ~ri / E: scrânti + -tură] 1 (Med) Scrânteală (1). 2 (Ccr) Articulație deplasatâ din poziția normală (1). 3 (Bot; reg) Drețe (Lysimachia nummularia). 4 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina). 5 (Reg) Buruiană cu rădăcina mică, cu multe ramuri mărunte, cu tulpina în patru muchii având pe două dintre muchiile opuse foi lungi, înguste și lipite de tulpină cu una din margini, neidentificată mai îndeaproape.
3. [MDA2] schilentitură sf vz scrântitură
4. [MDA2] sclântitură sf vz scrântitură
5. [MDA2] sclintitură sf vz scrântitură
6. [MDA2] scrintitură sf vz scrântitură
7. [DLRLC] SCLINTITURĂ s. f. v. scrîntitură.
8. [DLRLC] SCRINTITURĂ s. f. v. scrîntitură.
9. [DLRLC] SCRÎNTITURĂ, scrîntituri, s. f. 1. Luxație, scrînteală (a mîinii, a piciorului). Ea se pricepea să descînte și să oblojească... scrîntiturile. PAS, Z. I 117. 2. Fig. Cotitură. Drumul... cotește brusc pe sub Rîpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrîntitură de coline. REBREANU, I. 9. – Variante: scrintitură (ȘEZ. III 175), sclintitură (ib. V 143) s. f.
10. [Scriban] scrîntitúră f., pl. ĭ. Luxațiune, scrînteală.
11. [DOOM 3] scrântitură s. f., g.-d. art. scrântiturii; pl. scrântituri
12. [DOOM 2] scrântitură s. f., g.-d. art. scrântiturii; pl. scrântituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL