1. [DEX '09] SCRÂNTEALĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții; nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.
2. [MDA2] scrânteală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ( ) ~rin~, sclin~ / Pl: ~eli / E: scrânti + -eală] 1 (Med) Deplasare a extremității mobile a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte Si: luxație, luxare, scrântire (1), scrântitură (1), dezarticulare, dezarticulație, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune, (rar) dislocație, (reg) proclinteală, proclintire. 2 (Rar; îe) A da de ~ A i se întâmpla ceva rău. 3 (Fig; șîs ~ la cap) Tulburare a minții Si: scrântire (2), sminteală, nebunie, țicneală, (rar) smintire. 4 (Rar) Greșeală (2). 5 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina).
3. [DEX '98] SCRÂNTEALĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții: nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.
4. [MDA2] sclinteală sf vz scrânteală
5. [MDA2] scrinteală sf vz scrânteală
6. [DLRLC] SCRÎNTEALĂ, scrînteli, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație. ♦ Fig. (Uneori precizat prin «la cap») Tulburare a minții, nebunie, țicneală. Avînd oleacă de scrînteală la cap, putea cășuna cine știe ce supărare prin vorbele lui nechibzuite. VORNIC, P. 225.
7. [Șăineanu, ed. VI] scrinteală f. 1. ieșirea unui os din cavitatea sa; 2. fig. greșală.
8. [Scriban] scrînteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a scrînti. Rezultatu scrîntiriĭ, scrintitură. Fig. A da de scrînteală (pe cineva), a-l duce la scrînteală, a-l face s’o pățească, să i se întîmple ceva răŭ.
9. [DOOM 3] scrânteală s. f., g.-d. art. scrântelii; pl. scrânteli
10. [DOOM 2] scrânteală s. f., g.-d. art. scrântelii; pl. scrânteli
11. [IVO-III] scrinteală, -teli.
12. [Argou] scrânteală, scrânteli s. f. nebunie, țicneală, zăpăceală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL