1. [MDA2] scotie sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr scotie cf lat scotia] (Aht) Mulură concavă situată între două toruri sau între două muluri proeminente.
2. [MDA2] scoție sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ii / E: lat scotia, ngr σκοτία] (Rar) 1 Jgheab. 2 (Spc) Scobitură de formă prelungă, făcută la baza unei coloane.
3. [DN] SCOTIE s.f. (Arhit.) Mulură concavă situată între două toruri sau între două muluri proeminente. [< fr. scotie, cf. lat. scotia].
4. [MDN '00] SCOTIE s. f. (arhit.) mulură concavă între două toruri sau muluri proeminente. (< fr. scotie, lat. scotia)
5. [Șăineanu, ed. VI] Noua-Scoția f. V. Scoția.
6. [Șăineanu, ed. VI] Scoția f. partea nordică a Britaniei-Mari, separată de Anglia prin munții Cevioți. Țară muntoasă, acoperită de râuri și lacuri: 4.800.000 loc. Cap. Edimburg (Scoțian).
7. [DE] NOUA SCOȚIE (NOVA SCOTIA [nóuvə skóuʃə]) 1. Peninsulă în SE Canadei, între G. Fundy, Oc. Atlantic, str. Northumberland și G. Sf. Laurențiu, legată de continent prin istmul Chignecto; 44 mii km2; lungime: 605 km; lățime: 80-160 km. Relief colinar cu alt. medie 200 m. Climat temperat-oceanic. Păduri. Hidroenergie. Pescuit. 2. Provincie în SE Canadei, în peninsula omonimă; 55,5 mii km2; 947,9 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Halifax. Expl. de min. de fier, de cărbuni, plumb, argint, zinc, baritină, gips. Expl. și prelucr. lemnului. Culturi de cartofi; pomicultură. Creșterea intensivă a ovinelor și bovinelor. Pescuit.
8. [DE] NOVA SCOTIA v. Noua Scoție.
9. [DE] SCOTLAND v. Scoția.
10. [DE] SCOȚIA (SCOTLAND), parte a Marii Britanii, separată de Amglia prin m-ții Cheviot; 78,7 mii km2; 5,1 mil. loc. (2002). Orașe pr.: Edinburgh, Glasgow, Aberdeen, Dundee. Rezerve de cărbuni, min. de fier, cupru și plumb. Șantiere navale. Mașini agricole, aparataj electrotehnic, produse textile și alim. (whisky). Creșterea animalelor (ovine, bovine). Culturi cerealiere și pomicultură. Pescuit intens. Turism. Locuită în Antic. de picți și gaeli, reg. a fost invadată de romani în c. 80 d. Hr. La sfârșitul sec. 5 și începutul sec. 6 aici s-au așezat scoții, creștinați în sec.6. În c. 848 regele scot Kenneth Mac Alpin realizează prima unificare a țării. Eduard III, regele Angliei, își impune protectoratul asupra S. (1292) și apoi o anexează (1296). Victoria scoțienilor la Bannockburn (1328) readuc independența S. În 1603 se realizează o nouă uniune, când Iacob VI, fiul reginei Maria Stuart a Scoției și succesorul ei (din 1567), urmează la tronul Angliei la moartea reginei Elisabeta I, în calitate de stră-strănepot al regelui Henric VII Tudor, ca Iacob I Stuart (1603-1625), urmată de fuziunea celor două entități și de crearea Marii Britanii în 1707.
11. [DAR] scoție, scoții, s.f. (înv. și reg.) jgheab; scobitură prelungă la baza unor coloane.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL