1. [MDA2] scorburire sf [At: I. GILESCU, C. / V: (înv) ~âre / Pl: ~ri / E: scorburi] (Înv) Scobire (1).
2. [MDA2] scorborâre[1] sf vz scorburire
3. [MDA2] scorbori v vz scorburi
4. [MDA2] scorborî v vz scorburi
5. [MDA2] scorbura v vz scorburi
6. [MDA2] scorburâre sf vz scorburire
7. [MDA2] scorburi [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~bori, ~borî, (reg) ~ra / Pzi: ~resc / E: scorbură] 1-2 vtr (Îrg) A se scorboroși (1-2). 3 vtf (Înv; c. i. munți) A scorboroși (4). 4 vr (Reg; d. tencuială; îf scorburî) A se coșcovi (4).
8. [DAR] scorburire, scorburiri, s.f. (înv. și reg.; despre copaci) scorboroșire, găunoșare.
9. [DAR] scorburi, pers. 3 sg. scorburește, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.; despre arbori) a se scorboroși, a se găunoșa. 2. (înv.; despre munți) a se umple de văgăuni, râpe, peșteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coșcovi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL