1. [DEX '09] SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. (Rar) Scorburos. – V. scorboroși.
2. [MDA2] scorboroșit, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 153 / V: scob~ / Pl: ~iți, ~e / E: scorboroși] 1 (Reg; d. copaci sau trunchiuri de copaci) Scorburos (1). 2 (Reg; d. dinți) Cariat (1). 3 (Îdt; d. pământ, munți) Scorburos (6). 4 (Fig; d. sunete) Înăbușit.
3. [DEX '98] SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. Scorburos. – V. scorboroși.
4. [DLRLC] SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te adj. Găunos, scobit. Toți munții de prin părțile acestea sînt sparți și scorboroșiți de ape. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Hîrîitul ce se torcea, prelung și înfiorător, cu fiecare răsuflare, din pieptul scorboroșit al lui Radu, vuia sinistru în pacea mortală a odăii. VLAHUȚĂ, O. A. 130.
5. [Șăineanu, ed. VI] scorboroșit a. 1. găunoșit: munți scorboroșiți de ape; 2. adâncit, afundat: piept scorboroșit, tuse scorboroșită. [Lit. găunos ca o scorbură].
6. [DEX '09] SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.
7. [MDA2] scoboroșit, ~ă a vz scorboroșit
8. [MDA2] scorboroși [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~șesc / E: scorboros] (Reg) 1-2 vtr A deveni (sau a face să devină) scorburos (1) Si: (îrg) a (se) scorburi (1-2). 3 vr (D. dinți) A se caria (1). 4 vtf (C. i. munți) A face să devină scorburos (4) Si: (înv) a scorburi (3).
9. [DEX '98] SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.
10. [Scriban] scorboroșésc v. tr. (d. scorboros). Găunoșesc, scobesc pin ăuntru. V. refl. Copacu se scorboroșise de bătrîneță, peptu i se scorboroșise de boală. Tuse scorboroșită, tuse dintr’un pept oftigos.
11. [DOOM 3] scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 pl. se scorboroșeau; conj. prez. 3 să se scorboroșească; ger. scorboroșindu-se
12. [DOOM 2] !scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 sg. se scorboroșea; conj. prez. 3 să se scorboroșească
13. [DAR] scorboroșit, scorboroșită, adj. 1. (reg.; despre copaci sau trunchiuri de copaci) scorburos, găunos, scorburit, bortos, bustihos, buturos. 2. (reg.; despre dinți, măsele) cariat. 3. (înv.; despre pământ, munți) adâncit, afundat, cu văgăuni, peșteri și râpe. 4. (fig.; reg.; despre sunete) înfundat, surd, înăbușit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL