1. [DEX '09] SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.
2. [MDA2] scorboroși [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~șesc / E: scorboros] (Reg) 1-2 vtr A deveni (sau a face să devină) scorburos (1) Si: (îrg) a (se) scorburi (1-2). 3 vr (D. dinți) A se caria (1). 4 vtf (C. i. munți) A face să devină scorburos (4) Si: (înv) a scorburi (3).
3. [DEX '98] SCORBOROȘI, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.
4. [DEX '09] SCORBOROS, -OASĂ adj. v. scorburos.
5. [DEX '09] SCORBUROS, -OASĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorboros, -oasă adj.] – Scorbură + suf. -os.
6. [MDA2] scorboros[1], ~oasă a vz scorburos
7. [MDA2] scorburos, ~oasă a [At: LB / V: (reg) ~bor~, ș~ / Pl: ~oși, ~oase / E: scorbură + -os] 1 (D. copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol, scobit în interior din cauza putrezirii. Si: găunos, (reg) scorburit, scorboroșit (1), scrobos3, bortos, boșter, boștioros, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, stupos. 2 (Reg; d. fructe) Care este mâncat de viermi Si: viermănos. 3-4 (Reg; d. fructe) Sec (71-72). 5 (Îrg; d. dinți) Cariat2 (1). 6 (D. pământ, munți) Plin de văgăuni Si: (reg) scorboroșit (3).
8. [MDA2] școrburos, ~oasă a vz scorburos
9. [DLRLC] SCORBUROS, -OASĂ, scorburoși, -oase, adj. 1. (Despre copaci) Care are o scorbură; găunos. Se așeză sub un nuc bătrîn și scorburos. REBREANU, I. 19. Văzură în marginea drumului un copaci mare, uscat și scorburos. POPESCU, B. I 9. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză, care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos, pe coasta dealului. CREANGĂ, A. 52. 2. (Despre munți) Plin de văgăuni, de peșteri. (Atestat în forma scorboros) Trecu prin niște munți nalți colțoroși... și scorboroși; sărea din bolovan în bolovan și din colț în colț. ISPIRESCU, L. 56. – Variantă: scorboros, -oasă adj.
10. [Șăineanu, ed. VI] scorburos a. 1. plin de scorburi, găurit; 2. găunos, plin de văgăune: munți scorburoși.
11. [Scriban] scorborós și -urós, -oásă adj. (d. scorbură). Care are o scorbură: sălciile scorboroase (VR. 1929, 9-10, 332).
12. [Scriban] scorboroșésc v. tr. (d. scorboros). Găunoșesc, scobesc pin ăuntru. V. refl. Copacu se scorboroșise de bătrîneță, peptu i se scorboroșise de boală. Tuse scorboroșită, tuse dintr’un pept oftigos.
13. [DOOM 3] scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 pl. se scorboroșeau; conj. prez. 3 să se scorboroșească; ger. scorboroșindu-se
14. [DOOM 2] !scorboroși (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșește, imperf. 3 sg. se scorboroșea; conj. prez. 3 să se scorboroșească
15. [DOOM 3] scorburos adj. m., pl. scorburoși; f. scorburoasă, pl. scorburoase
16. [DOOM 2] scorburos adj. m., pl. scorburoși; f. scorburoasă, pl. scorburoase
17. [IVO-III] scorburos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL