1. [MDA2] scorboli v vz scorbeli
2. [DLRLC] SCORBOLI, scorbolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scormoni. Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie. M. I. CARAGIALE, C. 91. – Variantă: scorbeli (la CADE) vb. IV.
3. [DLRM] SCORBOLI, scorbolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scormoni.
4. [MDA2] scobeli v vz scorbeli
5. [MDA2] scorbeli [At: ANON. CAR. / V: ~boli, scobeli, scribili, școrpeli / Pzi: ~lesc / E: cf scobi, scormoni] 1-3 vt (Îrg) A scormoni (1-2, 11). 4 vt (Reg) A săpa. 5 vt (Reg; pex) A ara4. 6 vr (Îrg) A se scobi în nas. 7 vt (Îrg) A scormoni (17).
6. [MDA2] scribili v vz scorbeli
7. [MDA2] școrpeli v vz scorbeli
8. [DLRLC] SCORBELI vb. IV v. scorboli.
9. [Șăineanu, ed. VI] scorbelì v. a scormoni. [Derivat din scorb].
10. [Scriban] scorbolésc, -elésc V. scormolesc.
11. [Scriban] scormolésc (est) și -onésc (vest) v. tr. (ung. karmolni și körmölni, a scurma, a zgîria, d. karom, gheară). Caut ceva îngropat orĭ acoperit înlăturînd pămîntu ș.a.: a scormoli niște ruine, plugu scormolește pămîntu, (fig.) a scormoli trecutu. V. intr. A scormoli pin ladă, pin dicționare. – Și scorbolesc (Munt. est), scorbelesc (Munt. vest) și scîrmonesc (ChN. I. 162, Munt. vest).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL