1. [DEX '09] SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.
2. [MDA2] scopit3 [At: MOXA, 367/28 / V: (reg) ~obit, i~ / Pl: ~iți, ~e / E: scop1] (Îvp) 1 a (D. oameni și animale) Castrat2 (1). 2 sm Bărbat castrat Si: scapet.
3. [MDA2] scopit1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: scopi1] (Îvp) Castrare (1).
4. [DEX '98] SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.
5. [DLRLC] SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. Căruia i s-au extirpat organele de reproducere; castrat, jugănit. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării; scapet. Auziseși de Mișca și îl văzuseși și chibzuiseși că e cel mai mare peste scopiți, întrucit avea cupeul cel mai frumos, caii cei mai mîndri... livreaua de catifea cea mai strălucitoare. PAS, Z. I 224.
6. [Scriban] scopít n. m. (d. scopesc. v. scapeț). Om castrat. – Scopițiĭ îs o ramură a rascolnicilor. Eĭ caută mîntuirea sufletuluĭ lipsindu-se de organele reproductive și abținîndu-se de la carne, vin, rachiŭ și tutun. Fiind expulsațĭ din Rusia, s’au refugiat în mare parte în România, unde trăĭesc din birjărie și lăptărie. V. muscal, eŭnuc, hadîm și rîncacĭ.
7. [DEX '09] SCOPI, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.
8. [MDA2] scobi2 v vz scopi1
9. [MDA2] scobit3, ~ă a, sm vz scopit3
10. [MDA2] scofi v vz scopi1
11. [MDA2] scoipi v vz scopi1
12. [MDA2] scopi1 vt [At: COD. TOD. 209 / V: (reg) ~poși, ~obi, ~ofi, ~oipi, iscopi / Pzi: ~pesc / E: slv скопити] (Îvp) A castra.
13. [MDA2] scopoși v vz scopi1
14. [DLRLC] SCOPI, scopesc, vb. IV. Tranz. A castra, a jugăni. Bieții copii din Cordofon... îi scopeau și... îi vindeau la turci pentru paza haremurilor. GHICA, S. 308.
15. [Șăineanu, ed. VI] scopì v. a castra. [Slav. SKOPITI].
16. [Șăineanu, ed. VI] Scopiți m. pl. eretici ruși, o sectă a rascolnicilor, cari se mutilează înșiși căutând mântuirea sufletească în abținerea dela orice plăceri sexuale și dela băuturi spirtoase. Persecutați în Rusia, scopiții trecură în Moldova și Dobrogea; azi se află și prin București în deosebi ca birjari (așa numiții muscali). [Rus. SKOPEȚ, castrat].
17. [Scriban] *castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.
18. [Scriban] scopésc v. tr. (vsl. skopiti, a scopi, kopati, a săpa; rus. skopitĭ, a scopi. V. copie 1, tîrnă-cop). Castrez. V. castrez.
19. [DOOM 3] scopit (pop.) adj. m., s. m., pl. scopiți; adj. f. scopită, pl. scopite
20. [DOOM 2] scopit1 (înv., pop.) adj. m., pl. scopiți; f. scopită, pl. scopite
21. [DOOM 2] scopit2 (înv., pop.) s. m., pl. scopiți
22. [DOOM 3] scopi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopesc, 3 sg. scopește, imperf. 1 scopeam; conj. prez. 1 sg. să scopesc, 3 să scopească
23. [DOOM 2] scopi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopesc, imperf. 3 sg. scopea; conj. prez. 3 să scopească
24. [DER] scopi (-pesc, it), vb. – A castra, a jugăni. – Mr. (scupat), megl. scupés, scupiri. Sl. skopiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 333; Conev 70). – Der. scop, s. m. (înv., castrat, eunuc), din sb., pol., rus. skop; scopeț, s. m. (înv., eunuc), din sl. skopĭcĭ; scapeț (var. scapet), s. m. (eunuc), din rut. skopec (pentru var. cf. Byck-Graur 26).
25. [DRAM 2021] scopít, scopiți, (dial. scoptit), s.m. (pop.) Scuipat, salivă: „Acolo să răspieriți / Ca spuma de la mare, / Ca scoptitu' su' picioare” (Bilțiu, 2015: 284). – Din scopi.
26. [DRAM 2021] scopí, scopesc, (ștopti), (dial. scopt’i), v.t. A scuipa. – Var. a lui scuipa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL