1. [DEX '09] ȘCOLĂREȘTE adv. Ca un școlar (1), în felul școlarilor. ◊ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilărește. – Școlar + suf. -ește.
2. [MDA2] școlărește av [At: COSTINESCU / V: (îvr) sc~ / E: școlar + -ește] 1 În felul școlarilor (1) Si: (înv) școlaricește. 2 (Fig) În mod simplu Si: copilărește (1), naiv, simplu.
3. [DEX '98] ȘCOLĂREȘTE adv. Ca un școlar (1), în felul școlarilor. ♦ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilărește. – Școlar + suf. -ește.
4. [DLRLC] ȘCOLĂREȘTE adv. Ca un școlar, în felul școlarilor.
5. [DEX '09] ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
6. [MDA2] scolărește av vz școlărește
7. [MDA2] școlăresc, ~ească a [At: PONTBRIAND, D. / V: (înv) sc~, ~Ier~ / Pl: ~ești / E: școlar + -esc] 1-2 Caracteristic școlii (1) sau școlarilor (1) Si: școlar (5-6). 3 (Fig; mai ales d. scrieri) Care dovedește lipsă de maturitate, de profunzime, de originalitate Si: copilăresc (5), naiv, simplu.
8. [MDA2] școlări [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: școlar] 1 vi A învăța într-o școală (1). 2 vi A fi școlar (1) împreună sau în același timp cu cineva Si: (rar) a școli (5). 3 vt (Mun) A școlariza (2).
9. [DLRLC] ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.
10. [Șăineanu, ed. VI] școlărì v. a învăța împreună la școală.
11. [Scriban] 2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!
12. [DOOM 3] școlărește adv.
13. [DOOM 3] școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, 3 sg. școlărește, imperf. 1 școlăream; conj. prez. 1 sg. să școlăresc, 3 să școlărească
14. [DOOM 2] școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 să școlărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL