1. [DEX '09] ȘCOLĂRESC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.
2. [MDA2] școlăresc, ~ească a [At: PONTBRIAND, D. / V: (înv) sc~, ~Ier~ / Pl: ~ești / E: școlar + -esc] 1-2 Caracteristic școlii (1) sau școlarilor (1) Si: școlar (5-6). 3 (Fig; mai ales d. scrieri) Care dovedește lipsă de maturitate, de profunzime, de originalitate Si: copilăresc (5), naiv, simplu.
3. [DEX '98] ȘCOLĂRESC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.
4. [DLRLC] ȘCOLĂRESC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală, de școlar; caracteristic școlii sau școlarilor. Mediu școlăresc. ▭ Acesta ținea în mînă o hîrtie... Era scrisă stîngaci pe hîrtie de caiet școlăresc. DUMITRIU, V. L. 36.
5. [Șăineanu, ed. VI] școlăresc a. ce ține de școlar.
6. [Scriban] 1) școlărésc, -eáscă adj. (d. școlar). Relativ la școlarĭ: disciplină școlărească.
7. [Scriban] 2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!
8. [DEX '09] ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
9. [MDA2] scolăresc, ~ească a vz școlăresc
10. [MDA2] școlări [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: școlar] 1 vi A învăța într-o școală (1). 2 vi A fi școlar (1) împreună sau în același timp cu cineva Si: (rar) a școli (5). 3 vt (Mun) A școlariza (2).
11. [MDA2] școleresc, ~ească a vz școlăresc
12. [DLRLC] ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.
13. [Șăineanu, ed. VI] școlărì v. a învăța împreună la școală.
14. [DOOM 3] școlăresc adj. m., f. școlărească; pl. m. și f. școlărești
15. [DOOM 2] școlăresc adj. m., f. școlărească; pl. m. și f. școlărești
16. [DOOM 3] școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, 3 sg. școlărește, imperf. 1 școlăream; conj. prez. 1 sg. să școlăresc, 3 să școlărească
17. [DOOM 2] școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 să școlărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL