1. [DEX '09] SCOFÂLCITURĂ, scofâlcituri, s. f. (Pop.) 1. Adâncitură, cută, rid care se formează pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș.- Scofâlci + suf. -tură.
2. [MDA2] scofâlcitură sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ovâlți~ / Pl: ~ri / E: scofâlci + -tură] 1 (Pop) Cută profundă formată pe fața (sau, rar, pe corpul) persoanelor foarte slabe (în vârstă). 2 (Pfm; dep) Persoană foarte slabă. 3 (Fam) Parte a unei suprafețe cu (adâncituri și) ridicături Si: făgaș, văgăună.
3. [DEX '98] SCOFÂLCITURĂ, scofâlcituri, s. f. 1. Adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș. – Scofâlci + suf. -tură.
4. [MDA2] scovâlțitură sf vz scofâlcitură
5. [DLRLC] SCOFÎLCITURĂ, scofîlcituri, s. f. Adîncitură, cută formată pe obrajii sau pe fața persoanelor foarte slabe sau bătrîne. Toate zbîrciturile și scofîlciturile dispăruseră, sub grosul strat de suliman artistic. La TDRG. ♦ Fig. Văgăună, făgaș. Calul, prin scofîlciturile muntelui, tîrăște astfel scîndurile, care-i sfarmă picioarele și coastele. VLAHUȚĂ, O. AL. II 50.
6. [Scriban] scofîlcitúră f., pl. ĭ. Parte scofîlcită, obraz scofîlcit. Om scofîlcit.
7. [DOOM 3] scofâlcitură (pop.) s. f., g.-d. art. scofâlciturii; pl. scofâlcituri
8. [DOOM 2] scofâlcitură (pop.) s. f., g.-d. art. scofâlciturii; pl. scofâlcituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL