1. [MDA2] sclipuit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 127 / Pl: ~iți, ~e / E: sclipui3] (Îvr; d. construcții sau d. părți ale lor) Boltit (1).
2. [MDA2] sclipuit1, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: spilcu~ / Pl: ~iți, ~e / E: sclipui2] (Mun) 1 Econom (10). 2 (Îlav) Pe spilcuite Cu economie.
3. [DEX '09] SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.
4. [MDA2] clipui vt vz sclipui
5. [MDA2] sclipui3 vt [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pzi: ~esc / E: sclip2 + -ui] A bolti (1).
6. [MDA2] sclipui2 [At: CREANGĂ, O. 4 / V: spilcui / Pzi: ~esc, sclipui / E: nct] 1 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A strânge încet, puțin câte puțin, de ici și de colo Si: a face rost, a agonisi (1). 2 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A realiza cu greu, printre picături (și în cantitate mică) Si: a economisi (4). 3 vr (Pop) A se chivernisi (2). 4 vt (Reg) A găsi (1).
7. [MDA2] sclipui1 vi [At: SFC IV 119 / Pzi: 3 ~ește / E: sclipi] (Reg) A sclipi (1).
8. [DLRLC] SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A strînge cu greu, puțin cîte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497.
9. [Șăineanu, ed. VI] sclipuì v. Mold. a înjghieba, a strânge picătură cu picătură: și-a sclipuit puține parale CR. [Derivat din clipì, care exprimă o acțiune momentană].
10. [Scriban] 1) sclipuĭésc v. tr. (d. sclipesc, pin aluz. la sclipirea banilor). Est. Fam. Adun cîte-va parale: șĭ-a sclipuit și cîțĭ-va francĭ și a plecat cu noĭ. V. închipez.
11. [Scriban] 2) sclipuĭésc v. tr. (d. sclip). Cant. Boltesc.
12. [DOOM 3] sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, 3 sg. sclipuiește, imperf. 1 sclipuiam; conj. prez. 1 sg. să sclipuiesc, 3 să sclipuiască
13. [DOOM 2] sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 să sclipuiască
14. [DAR] sclipuit1, sclipuită, adj. (reg.) econom.
15. [DAR] sclipuit2, sclipuită, adj. (înv.; despre construcții sau despre părți ale lor) boltit, arcuit.
16. [DAR] sclipui3, sclipuiesc, vb. IV (înv.; despre o construcție sau o parte a ei) a bolti, a arcui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL