1. [DEX '09] SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Care se remarcă printr-o inteligență deosebită. – Sclipi + suf. -tor.
2. [MDA2] sclipitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sclipi + -tor] 1-2 a (Și prin lărgirea sensului) Care sclipește (1-2) Si: scânteietor (1-2), strălucitor, (asr) sclipind, (pfm) sclipicios (1-2), (înv) scânteios (1), scânteind, sclipit2 (1-2), (reg) sclipos. 3 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ) Foarte. 4 a (Reg; fig) Luxos. 5 a (D. privire, ochi) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă Si: scăpărător (9), scâteietor (3), (înv) scâteios, sclipit2 (3). 6 a (Fig: d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresionează puternic). 7 a (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată, denotă o inteligență, un talent sclipitor (6) Si: scăpărător (11), scânteietor (5), strălucitor. 8 a (Reg; îc) Goj -~ Ileană (Cetonia-aurata). 9 a (Ent; reg; îc) Gâză ~oare Licurici (Lampyris noctiluca).
3. [DEX '98] SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. -tor.
4. [DLRLC] SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scînteietor. În întunericul ferestrelor, se răsuceau mereu fîșii de fum, cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. Văpaia lunei s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. Roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. EMINESCU, N. 8.
5. [Șăineanu, ed. VI] sclipitor a. sclipicios.
6. [Scriban] sclipitór, -oáre adj. Care sclipește: o zăpadă sclipitoare. – Și sclipicĭos (Trans.).
7. [DOOM 3] sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare
8. [DOOM 2] sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL