1. [DEX '09] SCRÂNCIOB, scrâncioburi, s. n. 1. Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așază[1] două persoane, pentru a se legăna. – Et. nec.
2. [MDA2] scrânciob sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ov (Pl: scrânciovuri și scrănciove), (reg) scrânci (Pl: scrânciuri), ~ib (Pl: scrâncibi sm și scrânciburi sn) smn, ~in, ~iub (Pl: scrânciubi sm și scrânciube sn) smn, ~nceb (Pl: scrâncebi) sm, ~ncep (Pl: scrâncipe), ~ncev (Pl: scrânceve), ~njub (Pl: scrânjubi) sm, scâ~, scârci, scârciob, scârciom, scârcion, scârciov, scârcium, sclinciob, sclânciob, zgârcium, (îvr) ~âmc~, scrin~, scrincium, ~on / A și: (reg) scrânciob / Pl: ~uri și (pop) ~e, ~oabe / E: slv съкрѧтити] 1 (Șîs ~ mare) Construcție prevăzută cu un dispozitiv care balansează sau învârtește (în plan orizontal sau vertical) mai multe leagăne sau bănci (dispuse în cerc sau suprapuse) fixate pe același schelet, servind ca mijloc de distracție (la horă, șezători, târguri, serbări populare etc.) Si: (reg) leagăn, dulap, scârțimuș, zdrâncă. 2 (Reg; îe) A ști ~ul cuiva A cunoaște șiretlicul cuiva. 3 (Reg; șîs ~ mic, ~ între stâlpi) Leagăn (în care se balansează cineva). 4 Scândură lungă, cu mijlocul sprijinit pe un suport fix astfel încât pe capetele rămase libere pentru a se deplasa, alternativ, în sus și în jos, să se așeze două persoane pentru a se legăna Si: (reg) huiț. 5 (Îs) Lucru ~ Situație nesigură, neclară, complicată.
3. [DEX '98] SCRÂNCIOB, scrâncioburi, s. n. 1. Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așază[1] două persoane, pentru a se legăna. [Pl. și: scrâncioabe] – Et. nec.
4. [DLRC] SCRÂNCIOB, scrâncioburi, s.n. Leagăn de lemn care se balansează (sau ansamblu de leagăne care se învârtesc în cerc), servind ca mijloc de distracție.
5. [Șăineanu, ed. VI] scrânciob n. Mold. dulap, leagăn învârtitor de Paști: în scrânciobul din culme se dau flăcăi și fete AL. [Cf. pol. SKRÊȚAȚ, a suci, a învârti: scrânciob însemnează lit. vârtej, învârtecuș]. V. scârcium.
6. [MDA2] scânciob sn vz scrânciob
7. [MDA2] scârci3 sn vz scrânciob
8. [MDA2] scârciob sn vz scrânciob
9. [MDA2] scârciom sn vz scrânciob
10. [MDA2] scârcion sn vz scrânciob
11. [MDA2] scârciov sn vz scrânciob
12. [MDA2] scârcium sn vz scrânciob
13. [MDA2] sclânciob sn vz scrânciob
14. [MDA2] sclinciob sn vz scrânciob
15. [MDA2] scrâmciob sn vz scrânciob
16. [MDA2] scrânceb sn vz scrânciob
17. [MDA2] scrâncep sn vz scrânciob
18. [MDA2] scrâncev sn vz scrânciob
19. [MDA2] scrânci sn vz scrânciob
20. [MDA2] scrâncib sn vz scrânciob
21. [MDA2] scrâncin sn vz scrânciob
22. [MDA2] scrâncion sn vz scrânciob
23. [MDA2] scrânciov sn vz scrânciob
24. [MDA2] scrânciub sn vz scrânciob
25. [MDA2] scrânjub sm vz scrânciob
26. [MDA2] scrinciob sn vz scrânciob
27. [MDA2] scrincium sn vz scrânciob
28. [MDA2] zgârcium sn vz scrânciob
29. [DLRLC] SCRÎNCIOB, scrîncioburi, s. n. (Regional) 1. Leagăn de lemn (sau construcție de mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se mișcă înainte și înapoi sau se învîrtește în cerc și servește ca distracție; dulap1 (2). Scaunele încărcate și felurit colorate ale scrînciobului se înălțau, se coborau. SADOVEANU, O. IV 60. S-a dus să se dea în scrînciob... un scrînciob făcut pentru Ilenuța – o frînghie dublă cu capetele legate de o creangă groasă și dreaptă, cu o scîndurică în loc de scaun. IBRĂILEANU, A. 123. Un scrînciob mai la vale pe lîngă el adună Flăcăi și fete mîndre ce rîd cu voie bună. ALECSANDRI, P. III 39. 2. Scîndură așezată pe un butuc gros, pe ale cărei capete se așază doi copii, cumpănindu-se reciproc. ◊ Fig. Ereții fugeau și ei; hărțuiți de vijelie, se dădeau în scrînciobul aripelor cîteva clipite și cădeau – săgeți. GALACTION, O. I 49.
30. [Scriban] scrîncióv n., pl. e și urĭ (înrudit cu scrîntesc, adică „învîrtesc”). Est. Leagăn. O roată mare de maĭ mulțĭ metrĭ care e fixată într’o osie orizontală și are mai multe legene în care se pun 2-3 inșĭ și care se învîrtește (E foarte întrebuințată la sărbările populare la tară și la marginea orașelor, mai ales la Paște). A te da în scrînciov, a te învîrti în scrînciov. – Și scîncĭob (Mold. Munt.), scîrcĭum (rest), scîrcĭom și scîrcĭov (Trans. Jiu), sclĭncĭob (Bihor. Șez. 37,131), scîrțimúș (Giurgiu), apoĭ dulap (Munt.) și zdrincă (Trans.).
31. [DOOM 3] scrânciob s. n., pl. scrâncioburi
32. [DOOM 2] scrânciob s. n., pl. scrâncioburi
33. [IVO-III] scrânciob, -be.
34. [DER] scrînciob (-buri), s. n. – Leagăn. – Var. Munt. scîrcium. Origine incertă, probabil expresivă, cf. cocioabă, cociorbă, și pe de altă parte, scîrț, scripet. Legătura cu vb. a scrînti „a se răsuci” (Scriban) nu este verosimilă. – Der. scrînciobar, s. m. (Mold., persoană care închiriază scrîncioburile la sărbători).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL