1. [DOR] sclerodesmie s. f., g.-d. art. sclerodesmiei; pl. sclerodesmii
2. [DETS] SCLERO- „dur, rigid, scleros; sclerotică”. ◊ gr. skleros „uscat, dur” > fr. scléro-, it. id., engl. id., germ. sklero- > rom. sclero-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule vegetale poliedrice moarte, cu membrana îngroșată și lignificată; ~carp (v. -carp), adj., s. n., 1. adj., Cu fructe tari. 2. s. n., înveliș dur al sîmburelui; ~caul (v. -caul), adj., care prezintă în structura tulpinii un țesut scleronchimatic dezvoltat; ~caulie (v. -caulie), s. f., structură dură și uscată a unei tulpini; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., formă de sclerodermie a extremităților degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., boală manifestată prin întărirea și îngroșarea pielii și a țesuturilor subcutanate; ~desmie (v. -desmie), s. f., creștere a consistenței ligamentelor pînă la întărirea lor; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze dure și cu cuticulă groasă, adaptată la secetă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante spinoase, lemnoase și sărace în clorofilă, cu frunze persistente și coriacee; ~fonie (v. -fonie1), s. f., voce lemnoasă; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care provoacă întărirea patologică a țesutului conjunctiv. 2. (Despre plante) Care secretă lignină; sin. sclerogenic; ~genic (v. -genic), adj., sclerogen* (2); ~id (v. -id), adj., cu aspect dur; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune constînd în subțierea progresivă a scleroticii; ~mer (v. -mer), s. n., jumătatea caudală a unui sclerotom, din care derivă cea mai mare parte a unei vertebre; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a durității mineralelor și a corpurilor metalice; ~nom (v. -nom1), adj., (despre legăturile sistemelor de puncte materiale) care nu variază în timp; ~pod (v. -pod), adj., (despre plante) care prezintă un suport rigid; ~poichilodermie (scleropoikilodermie) (v. poichilo-, v. -dermie), s. f., sclerodermie progresivă asociată cu o pigmentație și cu telangiectazie cutanată; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi rigide; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru determinarea durității materialelor, prin reacția elastică la lovirea unui percutor; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă externă a scoarței terestre în care rocile, din cauza presiunii litostatice, sînt casante la acțiunea eforturilor de deformare tectonică; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe uscate; ~tom (v. -tom), s. n., parte a somitei mezodemice care participă la formarea vertebrelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie medicală a scleroticii; ~trih (v. -trih), adj., cu părul dur și rigid; ~xil (v. -xil), adj., cu lemnul dur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL