1. [MDA2] sclepța vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~țez / E: ns cf scleafă, sclefa] (Înv; c. i. lemne) A sclepeniți.
2. [DAR] sclepța, sclepțez, vb. I (înv. și reg.) a despica mărunt lemne, a face așchii, surcele; a sclepeniți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL