1. [DEX '09] SCLIFOSI, sclifosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A plânge fără motiv sau a se preface că plânge; a se smiorcăi. 2. A face mofturi, nazuri, fasoane; a se fandosi. – Et. nec.
2. [MDA2] sclifosi vr [At: DRAM. 395 / V: (rar) ~lef~, (reg) schi~, scrifoci[1] / Pzi: ~sesc / E: cf ngr στιλβώσω, (aor στιλβώνω „lustrui”] 1 (Fam; d. oameni) A se plânge (de obicei prefăcut) sau nemotivat Si: a se miorlăi, a se smiorcăi (12). 2 A face nazuri Si: (reg) a se smiorcăi, a se fandosi (2).
3. [DLRLC] SCLIFOSI, sclifosesc, vb. IV. Refl. 1. A plînge prefăcut, fără motiv; a se smiorcăi. Îmi era rușine și-mi ascundeam ochii să nu vadă nimeni că mă sclifosesc ca o proastă. C. PETRESCU, C. V. 88. Mireasa au pus nasul în piept și se sclifosea și mai tare. SBIERA, P. 20. Nu mă duc, mamă! nu mă duc la Socola... ziceam eu plîngînd cu zece rînduri de lacrimi... – Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama cu nepăsare. CREANGĂ, A. 119. 2. A face mofturi, nazuri, fasoane, a se fandosi, a se marghioli. Femeile mai în vîrstă, bucuroase că sînt în joc, se sclifoseau făcînd fel de fel de mofturi. CAMIL PETRESCU, O. I 314. Ian să-i fi sculat la treabă și apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.
4. [Șăineanu, ed. VI] sclifosì v. Mold. 1. a se preface că plânge; 2. a face nazuri: se codesc și se sclifosesc CR. [Tras din clefăì].
5. [MDA2] schifosi v vz sclifosi
6. [MDA2] sclefosi v vz sclifosi
7. [MDA2] scrifoci v vz sclifosi
8. [Scriban] sclefos- V. sclifos-.
9. [Scriban] sclifosésc (mă) v. refl. (var. din sclivisesc). Mă alint, mă prefac că plîng, fac nazurĭ ca să obțin ceva: copiiĭ se sclifosesc. – Și scle- (est). V. chirfosesc.
10. [DOOM 3] sclifosi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sclifosesc, 3 sg. se sclifosește, imperf. 1 sg. mă sclifoseam; conj. prez. 1 sg. să mă sclifosesc, 3 să se sclifosească; imper. 2 sg. afirm. sclifosește-te; ger. sclifosindu-mă
11. [DOOM 2] !sclifosi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sclifosește, imperf. 3 sg. se sclifosea; conj. prez. 3 să se sclifosească
12. [DRAM 2021] sclifosí, sclifosesc, v.r. (reg.) 1. A se smiorcăi. 2. A se fandosi. – Din sclivisi „a se dichisi” (Scriban); din ngr. skivóso (MDA).
13. [DRAM 2015] sclifosi, sclifosesc, vb. refl. – (reg.) 1. A se smiorcăi. 2. A se fandosi. – Et. nec. (DEX); din sclivisi „a se dichisi” (Scriban); din ngr. skivóso (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL