1. [MDA2] schivernisi [At: NECULCE, L. 109 / Pzi: ~sesc / E: s- + chivernisi] 1 vt (Înv; Mol) A cârmui (2). 2 vt (Înv; Mol) A stăpâni. 3 vt (Înv; Mol) A administra (1). 4-5 vtr (C. i. oameni) A(-și) crea o situație (socială, materială) convenabilă Si: a (se) căpătui (1-2), a (se) chivernisi (5-6).
2. [Șăineanu, ed. VI] schivernisì v. a se înstări (făcând economii): fiind în slujbă și eu m’am schivernisit AL. [V. chivernisì].
3. [Scriban] chivernisésc v. tr. (ngr. kivernó, aor. kivérnisa, vgr. kybernáo, de unde și lat. gubernare, a cîrmui, a guverna). Vechĭ. Administrez, conduc: a chivernisi un județ. Azĭ. Fam. Pun în funcțiune, daŭ o sinecură, asigur: părințiĭ îșĭ chivernisesc copiiĭ. Adun, strîng: a chivernisi banĭ la tinereță. V. refl. Mă asigur de sărăcie, mă îmbogățesc. – Și schiv- (nord). V. dichisesc.
4. [Scriban] schivern- V. chivern-.
5. [DLRLV] SCHIVERNISI vb. (Mold.) 1. A conduce, a guverna, a administra. Schivernisîe și mînca țara, cum le era voia. NECULCE. Țara era puțină și boierii era tineri, nu știe cum or schivernisi. NECULCE. 2. A-și purta de grijă, a-și asigura mijloacele de trai. Dar nu cu ale mele bunătăți în tot chipul te schivirnisăști ? CD 1770, 32v; cf. CD 1770, 55v. Etimologie: pref. s- + chivernisi. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1, 3), h ă t m ă n i, i s p r ă v n i c i.
6. [DAR] schivernisi, schivernisesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a cârmui, a guverna, a conduce; a stăpâni; a administra. 2. (despre oameni) a face, a crea o situație (socială, materială) convențională; a căpătui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL