1. [DEX '09] SCHISMATIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.
2. [MDA2] schismatic, ~ă a [At: GCR I, 329/26 / V: (înv) schim~, ~izm~, shis~, șis~ / Pl: ~ici, ~e / E: ngr σχισματικός, lat schismaticus, fr schismatique] 1 Care s-a separat formal de comunitatea religioasă creștină căreia îi aparține. 2 Care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici creștine. 3 (Pgn) Separat de un grup de persoane până atunci unite, din cauza deosebirilor de păreri, a neînțelegerilor pe chestiuni de principiu etc.
3. [DLRLC] SCHISMATIC, -Ă, schismatici, -e, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care s-a desfăcut de comunitatea unei biserici. Bine nu intru în cercetare, cine e renegat sau eretic politic sau schismatic. GHICA, A. 793.
4. [DN] SCHISMATIC, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].
5. [MDN '00] SCHISMATIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus, fr. schismatique)
6. [Șăineanu, ed. VI] schismatic a. și m. care se află în schismă.
7. [MDA2] schizmatic, ~ă a vz schismatic
8. [MDA2] shimatic, ~ă a vz schismatic
9. [MDA2] shismatic, ~ă a vz schismatic
10. [MDA2] șismatic, ~ă a vz schismatic
11. [Scriban] * schizmátic, -ă adj. (vgr. shismatikós). Care e în schizmă, disident, maĭ ales în religĭune Subst. Un schizmatic.
12. [DOOM 3] schismatic adj. m., pl. schismatici; f. schismatică, pl. schismatice
13. [DOOM 2] schismatic adj. m., pl. schismatici; f. schismatică, pl. schismatice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL