Definiție și ce înseamnă schingui

1. [DEX '09] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui.

2. [MDA2] schingiui vt [At: URICARIUL, IV, 69/5 / V: (reg) ~gui, scăn~, șc~ / Pzi: ~esc, (rar) schingiui / E: schingi1 + -ui] 1 (Fșa) A supune la (mari) suferințe fizice, la chinuri, la cazne trupești Si: a chinui, a tortura, (îvp) a căzni, a munci, (îrg) a pedepsi, (înv) a pătui2, a tescui, (reg) a negăti. 2 (Fig) A pronunța sau a scrie, a reproduce incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), (îrg) a schimonosi (3), a scâlcia, a stâlci.

3. [DEX '98] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui.

4. [DLRLC] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.

5. [Șăineanu, ed. VI] schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.

6. [MDA2] scăngiui v vz schingiui

7. [MDA2] schingui v vz schingiui

8. [MDA2] șchingiui v vz schingiui

9. [Scriban] schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.

10. [Scriban] șchingĭuĭésc, V. schingĭuĭesc.

11. [DOOM 3] schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, 3 sg. schingiuiește, imperf. 1 schingiuiam; conj. prez. 1 sg. să schingiuiesc, 3 să schingiuiască

12. [DOOM 2] schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, imperf. 3 sg. schingiuia; conj. prez. 3 să schingiuiască

13. [MDO] schingiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, conj. schingiuiască)

14. [IVO-III] schingiuesc, -giuiască 3 conj., -giuiam 1 imp.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] schimonositor, ~oare smf, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: ~mositor, (îvr) ~nisitor / […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSEALĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSIRE, schimonosiri, s. f. Acțiunea de a (se) schimonosi și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSIT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. Pocit, deformat, sluțit. ♦ (Despre față și […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSITURĂ, schimonosituri, s. f. 1. Grimasă, strâmbătură (a obrazului, a gurii etc.). […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSEALĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) […]
1. [DEX '09] SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro