1. [DEX '09] SCHINDUF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, folosită ca nutreț pentru vite sau în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.
2. [MDA2] schinduf1 sm [At: ȘĂINEANU / V: ~uc[1], (reg) ~fă, ~uș, ~uț, ~dafă, ~dof, sanduh, sfan~, sfinduc, sfândig, sfândoc, sfân~, sfundoc, sfunduc, standuh, svanduc, svanduh / Pl: ~i / E: nct] 1 Plantă din familia leguminoaselor, cu miros specific pătrunzător, cu frunze trifoliate, cu flori albe-gălbui, folosită în medicină, în bucătărie sau ca nutreț Si: (reg) molotru (Trigonella foenumgraecum). 2 (Bot; reg) Sulfină-albastră (Trigonella caerulea). 3 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 4 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus pulegioides). 5 (Îf schinduc) Plantă erbacee montană din familia umbelifererelor, înaltă de 50-150 cm, cu flori albe-verzui și cu fructe ovale, lucioase, prevăzute cu aripioare, aromatice, întrebuințate la prepararea unei băuturi alcoolice Si: (reg) bucinișel (Conioselinum vaginatum). 6 Băutură alcoolică preparată din schinduc (5) (cu afine, zeamă de lămâie etc.).
3. [DEX '98] SCHINDUF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite sau folosită în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.
4. [DLRLC] SCHINDUF s. m. 1. Specie de cimbrișor cu tulpina în patru muchii, cu frunzele acoperite cu peri aspri și cu florile dispuse în capitule; crește prin poieni și pe marginea pădurilor (Thymus Chamaedrys). 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite, în bucătărie ca condiment, și în medicină pentru proprietățile ei tonice, emoliente și laxative (Trigonella Foenum graecum). Gospodinele țin foarte mult ca... să samene și sămînță de schinduf, care miroase foarte frumos. PAMFILE, A. R. 105.
5. [Șăineanu, ed. VI] schinduf m. Mold. Bot. cimbru. [V. schinduc].
6. [Scriban] schindúf m. (sîrb. svinduh, bg. sminduh, poate din *ĭasmin-duh, miros de ĭasomie). Vest. Cimbrișor, cimbru. Est. (schinduc). O plantă umbeliferă aromatică din ale căreĭ frunze călugăriĭ de la schitu Durăŭ fac un fel de rachiŭ (conieselinum tataricum). – Și -ufă în P.P. în rimă cu tufă.[1]
7. [MDA2] sanduh2 s vz sfanduh[1]
8. [MDA2] sanduh1 sm vz schinduf1
9. [MDA2] schindafă sf vz schinduf1
10. [MDA2] schindof sm vz schinduf1
11. [MDA2] schinduc sm vz schinduf1
12. [MDA2] schindufă sf vz schinduf1
13. [MDA2] schinduș sm vz schinduf1
14. [MDA2] sfanduh[1] sm vz schinduf1
15. [MDA2] sfândec[1] sm vz schinduf1
16. [MDA2] sfândig sm vz schinduf1
17. [MDA2] sfândoc sm vz schinduf1
18. [MDA2] sfânduc[1] sm vz schinduf1
19. [MDA2] sfânduh sm vz schinduf1
20. [MDA2] sfinduc sm vz schinduf
21. [MDA2] sfundoc sm vz schinduf1
22. [MDA2] sfunduc sm vz schinduf1
23. [MDA2] standuh sm vz schinduf1
24. [MDA2] svanduc sm vz schinduf1
25. [MDA2] svanduh sm vz schinduf1
26. [DOOM 3] schinduf (plantă) s. m.
27. [DOOM 2] schinduf (plantă) s. m.
28. [DER] schinduf (-fi), s. m. – Cimbrișor (Thymus serpyllum). – Var. schindufă. Bg. sminduh „Trigonella caerulea” (Conev 46); schimbul fonetic e destul de ciudat. – Var. schinduc, s. m. (Mold., plantă, Conioselinum tataricum).
29. [DGE] SCHINDUF s.m. Plantă erbacee, îndeobște folosită ca nutreț, numită și fân grecesc (Trigonella foenum-grecum), ale cărei semințe se folosesc în țările asiatice drept condiment – fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate.
30. [DE] SCHINDÚF (et. nec.) s. m. (BOT.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee anuală din familia fabacee (Trigonella foenum graecum), înaltă de c. 50 cm, cu frunze pețiolate flori gălbui sau palliliachii, solitare sau în perechi la subsuara frunzelor, păstăi de 6-11 cm, cu 10-20 semințe. Cultivată sporadic ca plantă furajeră, alimentară (condiment) și medicinală (ca stimulent al metabolismului în anemii, astenie, nevroze etc.).
31. [DAR] sfânduc s.m. (reg.; în loc. adv.) ca din sfânduc = ca din senin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL