1. [MDA2] schimnicit2, ~ă [At: C. PETRESCU, R. DR. 54 / Pl: ~iți, ~e / E: schimnici] (Rar) Care duce o viață de schimnic (1).
2. [MDA2] schimnicit1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 35 / Pl: ? / E: schimnici] Trai de schimnic (1).
3. [DLRLC] SCHIMNICIT2, -Ă, schimniciți, -te, adj. Care a devenit schimnic; care duce viață de schimnic. Așezarea... nu părea de fel să fi fost înălțată acolo pentru adăpostul unei voievodese schimnicite. C. PETRESCU, R. DR. 54.
4. [DLRLC] SCHIMNICIT1 s. n. Schimnicie. Viață c-a trăit Tot în schimnicit. TEODORESCU, P. P. 35.
5. [DEX '09] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnici vb. IV] – Din schimnic.
6. [DEX '09] SCHIVNICI vb. IV v. schimnici.
7. [MDA2] schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.
8. [MDA2] schivinisi[1] v vz schimnici
9. [MDA2] schivnici v vz schimnici
10. [DEX '98] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
11. [DLRLC] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.
12. [Scriban] 2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.
13. [DOOM 3] !schivnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă schivnicesc, 3 sg. se schivnicește, imperf. 1 sg. mă schivniceam; conj. prez. 1 sg. să mă schivnicesc, 3 să se schivnicească; imper. 2 sg. afirm. schivnicește-te; ger. schivnicindu-mă
14. [DOOM 2] !schimnici/schivnici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicește/se schivnicește, imperf. 3 sg. se schimnicea/ se schivnicea; conj. prez. 3 să se schimnicească/să se schivnicească
15. [DOOM 2] schivnici v. schimnici
16. [DAR] schimnicit2, schimnicită, adj. (pop.) care duce o viață de schimnic, retrasă, izolată de lume; pustnicit, sihăstrit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL