1. [DEX '09] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnici vb. IV] – Din schimnic.
2. [MDA2] schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.
3. [DEX '98] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
4. [DLRLC] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.
5. [DEX '09] SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.
6. [DEX '09] SCHIVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.
7. [DEX '09] SCHIVNICI vb. IV v. schimnici.
8. [MDA2] schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.
9. [MDA2] schivinisi[1] v vz schimnici
10. [MDA2] schivnic, ~ă smf, a vz schimnic
11. [MDA2] schivnici v vz schimnici
12. [DEX '98] SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.
13. [DLRLC] SCHIMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schivnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.
14. [DLRLC] SCHIVNIC s. m. v. schimnic.
15. [Șăineanu, ed. VI] schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)].
16. [Scriban] schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă.
17. [Scriban] 2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.
18. [Scriban] schívnic V. schimnic.
19. [DOOM 2] !schimnici/schivnici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicește/se schivnicește, imperf. 3 sg. se schimnicea/ se schivnicea; conj. prez. 3 să se schimnicească/să se schivnicească
20. [DOOM 3] !schivnic s. m., pl. schivnici
21. [DOOM 3] !schivnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă schivnicesc, 3 sg. se schivnicește, imperf. 1 sg. mă schivniceam; conj. prez. 1 sg. să mă schivnicesc, 3 să se schivnicească; imper. 2 sg. afirm. schivnicește-te; ger. schivnicindu-mă
22. [DOOM 2] !schimnic/schivnic (rar) s. m., pl. schimnici/schivnici
23. [DOOM 2] schivnic v. schimnic
24. [DOOM 2] schivnici v. schimnici
25. [IVO-III] schimnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL