1. [DEX '09] SCHEUNĂTURĂ, scheunături, s. f. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.
2. [MDA2] scheunătură sf [At: CONTEMPORANUL, VII2, 3 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaun~, șche~ / Pl: ~ri / E: scheuna + -ătură] 1-3 Schelălăială (1-3).
3. [DEX '98] SCHEUNĂTURĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.
4. [DLRLC] SCHEUNĂTURĂ, scheunături, s. f. Chelălăitură. Pe deal se aud niște scheunături jalnice și lungi, parcă a pustiu. CONTEMPORANUL, VIIII 3. – Variantă: șcheunătură (CAMILAR, N. II 425) s. f.
5. [Scriban] scheunătúră f., pl ĭ. Glasu cîneluĭ care scheaună. – Și schion- și cheun-.
6. [MDA2] schiaunătură sf vz scheunătură
7. [MDA2] șcheunătură sf vz scheunătură
8. [DLRLC] ȘCHEUNĂTURĂ s. f. v. scheunătură.
9. [DOOM 3] scheunătură (rar) (desp. sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături
10. [DOOM 2] scheunătură (rar) (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL