1. [MDA2] schencăni vi [At: H XII 29 / V: schin~ / Pzi: 3 ~nește / E: ns cf scheuna] (Reg) 1 A scheuna (1). 2 (Îf schincăni) A scânci (2).
2. [MDA2] schincăni v vz schencăni
3. [Scriban] schincănésc, schincésc V. scîncesc.
4. [Scriban] scîncésc v. intr. (vsl. skončati, de unde și cr. dial. skunčati, a.î.; vsl. skyčati, a lătra; bg. skimtĭy, skimčĭv, scheun). Iron. Plîng maĭ încet și mult, vorbind de copiĭ: aceștĭ copiĭ scîncesc toată ziŭa. Plîng în general: haĭde și nu maĭ scînci! – Și schincănesc, schercănesc (Bz.) și schincesc.
5. [DAR] schencăni, pers. 3 sg. schencănește, vb. IV (reg.) 1. (despre câini) a scheuna. 2. (în forma: schincăni; despre copii) a scânci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL