1. [DEX '09] SCHELETIC, -Ă, scheletici, -ce, adj. (Despre ființe) Cu înfățișare de schelet (1); (prin exagerare) foarte slab, uscat. – Din fr. squelettique.
2. [MDA2] scheletic, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. I, 164 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr squelettique] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Cu înfățișare de schelet (1) Si: (îvr) scheletos (1). 2 (D. ființe, d. părți ale corpului lor sau d. înfățișarea lor) Foarte slab, uscat (de i se văd oasele) Si: (îvr) scheletos (2). 3 (D. construcții, sisteme tehnice etc.) Care este alcătuit numai dintr-un schelet (5). 4 (D. construcții, sisteme tehnice etc.) Din care a rămas doar scheletul, în urma degradării.
3. [DLRLC] SCHELETIC, -Ă, scheletici, -e, adj. Cu înfățișare de schelet, ca un schelet; slab, uscat. În primăvara de lipsă a anului aceluia, se ridicau... și copii scheletici. SADOVEANU, N. F. 153. Anton Mușat întinse mîna scheletică. C. PETRESCU, C. V. 67. ◊ Fig. Un puț înalt și scheletic, cu cumpănă. DUMITRIU, V. L. 109.
4. [DN] SCHELETIC, -Ă adj. Referitor la schelet. ♦ (Despre ființe) Foarte slab, slăbănog, uscat. [< fr. squelettique].
5. [MDN '00] SCHELETIC, -Ă adj. 1. referitor la schelet. 2. (despre ființe) foarte slab, slăbănog, uscat. (< fr. squelettique)
6. [DOOM 3] scheletic adj. m., pl. scheletici; f. scheletică, pl. scheletice
7. [DOOM 2] scheletic adj. m., pl. scheletici; f. scheletică, pl. scheletice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL