1. [MDA2] schelălău sn [At: ANON. CAR. / V: (rar) șche~, (înv) ~lel~[1], (reg) schilău / Pl: ? / E: pvb schelălăi] (Pfm) Lătrătură puternică și asurzitoare (podusă de mai mulți câini deodată).
2. [MDA2] chelălău [At: ANON. CAR. / V: sche~, schil~ / Pl: ~ăi / E: chelălăi] 1 i Cuvânt care imită chelălăitul câinilor. 2 sm Chelălăitură (1).
3. [MDA2] schilău i [At: CO. SAT. III, 52 / E: fo] (Olt) Cuvânt care imită lătratul vulpii.
4. [MDA2] schilău s vz schelălău
5. [MDA2] schilelău[1] s vz schelălău
6. [MDA2] șchelălău sn vz schelălău
7. [Scriban] chelălăŭ (d. chelălăĭesc). Munt. Interj. care arată țipetu de durere al cîneluĭ. – Și sche- (Munt. Mold.).
8. [DAR] schelălău s.n. (pop. și fam.) lătrătură puternică, asurzitoare (produsă de mai mulți câini deodată).
9. [DAR] schilău! interj. (reg.) cuvânt care imită lătratul vulpii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL