1. [DEX '09] SCHEAUN, scheaune, s. n. (Rar) Scheunătură. – Din scheuna (derivat regresiv).
2. [MDA2] scheaun sn [At: SADOVEANU, O. XVII, 183 / S și: schiaun / Pl: ~e / E: pvb scheuna] (Rar) Scheunat (1).
3. [DEX '09] SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.
4. [MDA2] chiauna v vz scheuna
5. [MDA2] chiona v vz scheuna
6. [MDA2] scauoi v vz scheuna
7. [MDA2] scăoi v vz scheuna
8. [MDA2] scăuăi[1] v vz scheuna
9. [MDA2] scăui v vz scheuna
10. [MDA2] scăuna v vz scheuna
11. [MDA2] scheuna vir [At: EMINESCU, O. IV, 81 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaona, schiauăna, schiau~, schiauona, schie~, schioni, schiuăna, schiuna, scauoi[1], scăoi (Pzi: și 3 scăoie), (Pzi: 3 scăuăiește), scăui (Pzi: 3 scăuiește), scău~, șcău~, șcheaona, șcheuna, șchiauna, șchiauona, știau~ / Pzi: scheaun, (rar) scheun / E: fo cf scheau] 1-2 A schelălăi (1-2).
12. [MDA2] schiaona v vz scheuna
13. [MDA2] schiauăna v vz scheuna
14. [MDA2] schiauna v vz scheuna
15. [MDA2] schiauona v vz scheuna
16. [MDA2] schieuna v vz scheuna
17. [MDA2] schioni v vz scheuna
18. [MDA2] schiuăna v vz scheuna
19. [MDA2] schiuna v vz scheuna
20. [MDA2] șcheuna v vz scheuna
21. [CADE] CHIAUNA (-un) vb. intr. = SCHEUNA: un haitic de cîini, chiaunînd și urlînd, au năpădit în sfîntul lăcaș (CAR.).
22. [DEX '98] SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.
23. [DLRLC] SCHEAUNA vb. I v. scheuna.
24. [DLRLC] SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre cîini, uneori și despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chelălăi. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. – Variante: scheauna, șcheuna (CAMILAR, N. I 153) vb. I.
25. [DLRLC] ȘCHEUNA vb. I v. scheuna.
26. [DLRM] SCHIAUNA vb. I. v. scheuna.
27. [Șăineanu, ed. VI] scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].
28. [Scriban] schéun, a -á v. intr. (rudă cu schincănesc și scîncesc. Cp. cu mĭeun). Gem, schelălăĭesc foarte încet, cum fac cîniĭ cînd așteaptă la ușă și nu li se deschide saŭ aŭ altă nemulțămire saŭ și cînd se gudură: scheunînd ușor, dădea din coadă (VR 1911, 12, 419), scheaună, să scheune. – Și schion, a schioni (Munt. est.) și cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551 și Trans. Agrb. Înt. 24).
29. [DOOM 3] scheaun (rar) s. n., pl. scheaune
30. [DOOM 2] scheaun (rar) s. n., pl. scheaune
31. [DOOM 3] scheuna (a ~) (a schelălăi) (desp. sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună, imperf. 3 pl. scheunau; conj. prez. 3 să scheaune
32. [DOOM 2] scheuna (a ~) (sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună; conj. prez. 3 să scheaune
33. [MDO] scheuna (ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună)
34. [IVO-III] schiaun, schiauni 2, schiaună 3, scheunăm 1 pl., scheune 3 conj., scheunam 1 imp., scheuna inf.
35. [DER] scheuna (schiaun, -at), vb. – 1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna < miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură).
36. [Argou] scheuna, scheaun v. i. (d. oameni) a se văita, a (se) plânge
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL