1. [MDA2] scârnei sm [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ / E: scârn2 + -ei] 1 (Mun; gmț) Copil vioi, neastâmpărat. 2 (Mun; gmț) Băiat șmecher.
2. [DEX '09] SCÂRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna.
3. [MDA2] scârnă sf [At: PRAV. 249 / V: (îvr) scor~ / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: slv скръна] (Îvp) Excremente (1).
4. [MDA2] scornă sf vz scârnă
5. [DLRLC] SCÎRNĂ s. f. Excremente (de om sau de animal). Apoi o zvîrlit în butoiul deschis scîrnă de cîine, bulgări. STANCU, D. 133. Îl știam lacom peste măsură, în stare să rîme în scîrnă după un gologan. M. I. CARAGIALE, C. 98.
6. [Șăineanu, ed. VI] scârnă f. balegă: muștele la scârnă s’adună. [Slav. SKYRŬNA].
7. [Scriban] scîrnă f., pl. e (bg. skŭrna, a. î. d., vsl. skvrŭna, murdărire, profanare). Triv. Excrement, dejecțiune de om saŭ animal carnivor. V. baligă.
8. [DOOM 3] scârnă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. scârnei
9. [DOOM 2] scârnă (pop.) s. f., g.-d. art. scârnei
10. [DER] scîrnă (-ne), s. f. – Excrement. – Megl. scrămă „urdoare”. Sl. skrvŭna „poluare” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 329; Conev 71), cf. sb. skrvn, cr. skrunja. – Der. scîrnav, adj. (murdar, fetid), din sl. skrvŭnavŭ, bg. skărnav (Conev 97); scîrnăvi, vb. (a murdări); scîrnăvie, s. f. (murdărie, mîrșăvie).
11. [DAR] scârnei, scârnei, s.m. (reg.) copil vioi, neastâmpărat; băiat șmecher.
12. [DRAM 2021] scấrnă, scârne, s.f. Fecale, excremente. – Din sl. skrvǔna „murdărie” (Conev, după DER; DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] scârnă, scârne, s.f. – Fecale (Bâle, 2005); excremente. – Din sl. skrvǔna „murdărie” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL