1. [DEX '09] SCÂRNĂVIE, scârnăvii, s. f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie. 2. Fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. – Scârnav + suf. -ie.
2. [MDA2] scârnăvie sf [At: CORESI, EV. 134 / V: (reg) schir~ / Pl: ~ii / E: scârnav + -ie] 1 (Îvp) Excremente (1). 2 (Pgn) Murdărie (1). 3 (Fig) Om, animal, fapt etc. respingător. 4 (Fig) Om josnic, demn de dispreț, care provoacă scârbă (5) (morală) Si: (rar) scârnăvenie, (reg) scârnăvitură. 5 (Fig) Însușirea de a fi scârnav (5) Vz infamie, mârșăvie, mișelie, josnicie, ticăloșie. 6 (Ccr) Om, lucru, fapt etc. josnic. 7 Faptă, purtare sau petrecere imorală Si: desfrâu, dezmăț, orgie. 8 (Înv; fig) Profanare. 9 (Reg; îf schirnăvie) Văicăreală.
3. [Șăineanu, ed. VI] scârnăvie f. murdărie.
4. [MDA2] schirnăvie sf vz scârnăvie
5. [DLRLC] SCÎRNĂVIE, scîrnăvii, s. f. 1. Lucru scîrnav; murdărie. Parcă-l stropește cu toate scîrnăviile. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 162. 2. (Adesea ca epitet, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Om (mai rar lucru, faptă) fără valoare, de nimic, vrednic de dispreț. Scîrmă-te la ciorap, scîrnăvie, și pune restul, pînă la pol, în căldărușă...! STANCU, D. 359. Ce? O scîrnăvie de băiat... să-mi poroncească mie? SBIERA, P. 72. Mă rog, băbacă... crede, nu am scris o scîrnăvie și o carte ră. KOGĂLNICEANU, S. 101.
6. [Scriban] scîrnăvíe f. (d. scîrnav). Triv. Murdărie. Fig. Om păcătos, om vrednic de dispreț.
7. [DOOM 3] scârnăvie (pop.) s. f., art. scârnăvia, g.-d. art. scârnăviei; pl. scârnăvii, art. scârnăviile (desp. -vi-i-)
8. [DOOM 2] scârnăvie s. f., art. scârnăvia, g.-d. art. scârnăviei; pl. scârnăvii, art. scârnăviile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL